O fata numita… Arta

Arta a crescut intr-o familie fericita…o familie cu o relatie stransa, unde dragostea scria pe usa lor…iertare era pe fereastra lor…florile din dormitor lasau o mireasma de smerenie…tabloul sacrificiului era usor creionat in negru! Arta era o fata frumoasa, care crestea si se facea tot mai frumoasa…Tatal ei o ingrijea, o invata tainele lumii…nu a dat-o la scoala deoarece copii de la scoala erau rai si puteau sa o faca sa sufere! Arta era foarte sensibilia…dar toata lumea o iubea…toata lumea cand o vedea in sat o salutau zambind! Tata a avut planuri mari pentru ea! Tatal ei o iubea mai mult decat orice pe lumea asta, tinea la ea pentru ca era a Lui!

Ciudat cum o zi a schimbat intreaga viata a Artei…se auzeau vesti in sat cum ca “Vineee Circul….Leiii…Clovniii…Tigrii….Jocuri…Ursi….Culori…Cort mare…Veniiiiiiiti!!!! Veniiiiiti!” Tatal stia despre ce e vorba, ii cunostea pe cei de la circ…de fapt ii cunostea mult prea bine si dorea sa o tina pe Arta departe de ei….dar Arta era fascinata de culori…era fascinata de sunet…de maretia corturilor…de echilibrul acrobatilor…riscul lor….era fascinata si dorea mult de tot sa mearga sa vada!

“Tata, te rog! Vreau sa ma duc! Vreau sa vad”…”Nu pot sa te las, nu e bine pentru tine sa ajungi acolo. Te rog asculta-ma”…”Tata, dar eu vreau! Vreau foarte mult sa ma duc”…”Esti sigura?”….”Daaaaaaaa”…”Bine, te rog ai grija…dar sa nu…..” si fata a fugit repede fara sa il asculte pe Tatal ei “te rog sa ai grija sa nu fii cuprinsa de culorile circului si de minciunile clovnului”

Arta a ajuns la cort….culori…sunete…oameni multi…animale mari…lei…tigri…clovni! Era mult prea cuprinsa de tot ce vedea, culorile i se invarteau in ochi….sunetele jucau in mintea ei un dans fascinant…clovnul o facea sa rada…ia daruit o floare…a primit-o…ia daruit un balon…a primit si balonul….la finalul spectacolului fata a ramas ultima in cort…a ramas uimita de atata talent si frumusete…Cineva s-a apropiat de ea! Era un barbat inalt…frumos…ochii albastri straluceau sub fruntea dreapta…parul negru si cret era perfect aranjat…”am vazut ca esti uimita de spectacolul acesta…nu vrei sa faci parte si tu din el?”…..”nu pot, sunt prea mica si Tata nu cred ca m-ar lasa”….”dar vei vedea toata lumea, toti vor fi fascinati de frumusetea ta…vei face bani si vei trimite acasa…vei veni o data pe luna acasa…vei cunoaste foarte multa lume…vei ajunge o vedeta mare”….”Dahhh, dar tata…”….”Tata a zis ca te iubeste si ca tine la tine…Daca te iubeste te va lasa sa vii…du-te si intreaba-l!”

Fata a fugit catre Tatal ei…”Tata, daca ma iubesti si tii la mine atunci te rog sa imi raspunzi cu DA la urmatoarea intrebare”…Tatal ei a ramas uimit si mut, dar in acelas timp trist stiind ce va urma sa fie intrebat dar o iubeste prea mult si nu poate sa o oblige…niciodata nu a obligat-o sa faca ceva….”Te rog” spune Tata….”Vreau sa ma duc cu circul in lume…sa cunosc oameni…sa fiu vedeta…sa ii fac sa zambeasca…Vreau sa ma duc cu circul, Ma lasi?”…..Tatal trist cu jumatate din gura, cu ochii inlacrimati ia raspuns durerosul “DA”….Arta si-a luat 2 rochite si s-a dus cu circul in lume fara sa se uite in spate, Tatal ei plangea si o doreste in fiecare zi mai aproape de El…

Stim ce va urma cu Arta a noastra…..a ajuns in lume cu circul…iar circul i-a stricat frumusetea si nevinovatia! Ia stricat scopul pe acest pamant….fata nu se va putea schimba pana nu va ajunge acasa…pana nu va ajunge iarasi la Tatal ei care o va astepta intotdeauna! Arta s-a stricat!

Asa ma gandeam zilele astea de fapt ce e arta….asta e Arta in ochii mei momentan…Dumnezeu a creat Arta dar lumea a luat-o, a pervertit-o si a schimbat-o in rau si urat…in loc de virtute a pus perversitate…in loc de alb tanjeste negrul…in loc de zambet e ura…in loc de iertare e gelozie…in loc de compasiune e indiferenta…in loc de transmiterea mesajului pentru sentimentele oamenilor e doar entertainmentul si “pentru ca arata bine”!

Arta nu mai e ce a fost, arta trebuie schimbata…arta se poate schimba si se poate intoarce Acasa la Tatal! Arta inca traieste doar ca e pe drumul gresit! Cei care faceti arta nu o stricati, aduceti-o acasa la TATA!

Visul

Am fost prezent in sala…locul 18 randul XII langa o doamna bine inaintata in varsta, blonda, cu ochelarii de profesoara, analiza fiecare persoana…am ajuns sa fiu tinta ei de analiza…”acest tanar in tricou negru si cu castile la urechi il asteapta pe maestru? si mai are si o sticla de pepsi la jumate in brate? cred ca s-a pierdut…de fapt sunt sigura” poate ii zburau gandurile astea in cap caci si-a intors repede privirile catre alti tineri….in dreapta mea s-a inghesuit o doamna care a venit cu prietena ei la spectacol…si ea tot blonda cu ochelari de profesoara…am avut blestemul de a sta intre doua doamne profesoare…. blonde!

Lumea din sala zumzaia….”ai un loc langa tine” striga chelul din dreapta…”bha nu stiu ca e o poseta, da hai ca facem un loc special pentru tine” zise barbosul cu ochelari din fata….s-au stans luminile…ultimele asezari; s-au facut…intuneric…negru…respiratii…intuneric….tacere…doamnele de langa mine au tacut-in sfarsit….incepe un sunet care nu iti dai seama ce e….curge apa….parca nu se opreste…reflectoarele isi fac simtita prezenta…pe scena apar reflectoarele….un barbat nu foarte inalt…cret…cu o camasa alba si pantaloni negrii…lumea incepe sa aplaude…trage cu coada ochiului asiguranduse ca toata lumea aplauda…si isi continua mersul jocului…mima pe gentlemanul….miscarile erau ample si sigure…barbatul stia ce vrea sa arate…simtea ce vrea publicul sa vada…dorea sa dea mai mult decat miscari si grimase…dorea sa dea sentimente…a continuat cu o scena…au inceput aplauzele…a continuat cu o alta scena…aplauze…scena…aplauzele…momentele si aplauzele….

s-a schimbat…era in tricou negru…statea pe scaun…nu se miscau decat mainile…a dat traire mainilor…mainile parca erau 2 actori antrenati de ani de zile pentru a juca aceste minute…parca erau ca si Isus care s-a pregatit 30 de ani pentru ultimii 3 ani….dreapta si stanga…dreapta aici stia ce face stanga…stanga ura dreapta…

dreapta o lovea..stanga plangea…stanga fugea…dreapta urmarea…stanga a obosit…dreapta a omorato…dreapta era Cain…Cain si-a dat seama ca a gresit…a vrut sa se smulga din trup si sa fuga…nu a putut…a murit si dreapta…a fost blestemata dreapta…

a continuat un dans…a continuat maestrul cu dansul….lumea se regasea in dans…nu-l priveai ca pe un dans oarecare…ca pe un dans in fiecare zi din coltul strazii…era dansul vietii lui…era dansul visului….oamenii din sala s-au regasit in dans…culorile isi aveau efectul…am vazut ca oamenii aceia traiau dansul lui…erau orbiti de dansul si miscarile lui…erau absorbiti de atmosfera…omul traia…transmitea mai mult decat miscari si trairi…transmitea viata…transmitea un drum…o fapta…o vorba…un ceva ce nu multi pot…un artist consacrat…un artist de renume crestin care vorbeste frumos si are un talent miscator…un Dan Puric cum il vedem in ecrane, pe scena si dupa microfon!

…asa ca am luat o decizie…”voi fi mai mare decat el, voi fi mai recunoscut decat el…pentru ca eu il voi face cu un scop mai maret decat entertainmentul publicului…il voi face pentru salvarea lor”…Acuma cei care ati citit aceasta decizie sunt sigur ca va-ti gandit “esti un prost si un naiv Robi…nu vei ajunge niciodata ca si el…nimeni nu te baga pe tine in seama…si pana la urma cine esti tu ca sa te intereseze salvarea oamenilor?” Pentru ca inainte cu cateva zile…intr-o duminica dimineata cineva m-a intrebat “ai luat aceasta decizie de compasiune pentru oameni? ai luat aceasta decizie de a salva pe cei din jurul tau? vrei sa faci o schimbare?” si eu am luat aceasta decizie…cat tine de mine voi face!

Asa-i ca suna ciudat si egoist si nesimtit din partea mea sa iau asemenea decizii?…In societatea de astazi nu poti sa fii altcumva decat ciudat si cu tupeu, dar daca te gandesti ca Moise i-a dat Domnului toiagul lui, Petru i-a dat corabia lui Isus, Zacheu a coborat din dud, Noe i-a dat statutul lui…

….Eu in rest ce am sa ii dau?

Eu vreau sa ii dau “toiagul” meu, sa urce in “corabia” mea si sa faca ce vrea….

Un drum! O viziune! Un Dumnezeu!

Festivalul de Drama si Pantomima Ierihon-zidurile au cazut

Festivalul de Drama si Pantomima Ierihon-zidurile au cazut va incepe joi 08 mai 2008 si va continua vineri 09 mai 2008 incepand cu orele 19:00

www.ierihon.net

Cum trebuie sa fie o pantomima?

Cand ma refer la pantomima ma refer la toate categoriile de genu teatru/coregrafie/panto-grafie/mima/sceneta/moment teatral, etc.

Stateam si ma gandeam la acest lucru…cum trebuie sa fie o pantomima?

o pantomima cand o prezinti trebuie sa stii cui te adresezi, trebuie sa stii ce vrei sa zici, sa stii moralul piesei, scopul si unde vrei sa ajungi.

In primul rand o pantomima trebuie sa fie muncita si bine gandita. Intalniri multe cu trupa de pantomima, brainstorming, discutii, dar cel mai important e sa iei din Biblie contextul sau cand te adresezi unui grup sa stii din punct de vedere biblic de ce trebuie pusa in asa fel pe scena?

In al doilea rand o pantomima trebuie sa fie traita. Cand actantul e pe scena si isi joaca rolul si nu traieste nimic nu va transmite nici un mesaj. Ceea ce va pune pe scena va ramane doar pe scena si nimeni nu va primi acel mesaj, nimeni nu va trai acele sentimente jucate de actant. Piesa de pantomima trebuie traita din profunzimea sufletului, trebuie sa crezi in pantomima aceea, trebuie sa iti dai seama de responsabilitatea pe care o ai cand o joci pe scena. Nu vei putea niciodata sa transmiti un mesaj pozitiv daca viata ta spirituala e pe duca, e zero, e nimica. Adica vei transmite niste minciuni care nu le va crede nimeni. ORICAT DE BUN AI FI SI VIATA TA SPIRITUALA E ZERO TOT CE FACI E MAI RAU DECAT UN ZERO-pe scurt…daca esti un zero, un zero mare vei transmite.

O piesa de pantomima trebuie sa fie pusa pe scena in concordanta cu lucrurile care se intampla, exemplu: conferinte, intalniri de tineret, evanghelizare pe strada, universitati, licee, cluburi, programul de duminica seara, etc. Actantii trebuie sa isi dea seama, sa stie suferintele acelui loc si in concordanta cu acel loc si timp sa faca piesa…De ce? Ca sa ii ajute pe cei din jur, sa ii provoace, sa le transmite un mesaj POZITIV, sa le puna semne de intrebari legat de viata si nu de piesa, sa fie un question-ending.

Diferenta dintre question-ending si happy-engind: question-ending tot timpul iti va pune creierul in functiune, remuscarile, constiinta ta vor incepe sa macine situatia si problema, ti se va descoperi adevarul care va fi pus pe scena. Happy-ending in schimb e cand totul merge bine la final, ca toti ramanem fericiti si salvati, cand ai trait momentul piesei si vei ramane placut impresionat de salvarea facuta, de fapta buna comisa, de tot binele din final

O piesa de pantomima trebuie sa fie simpla. Vorbeam cu un artist despre simplitate si complicitate. Mi-a zis “adevarata arta e cand faci un lucru atat de simplu si de usor de inteles si nimeni nu s-a gandit la acel lucru dar toti isi dadeau seama ca puteau sa il faca”. Simplu si la obiect, mi-a placut cum mi-a pus problema in fata…simplitatea e adevarata arta…simplitatea cauta lumea…in simplitate se gaseste lumea…piesele artistice neintelese sunt si ele bune, la piesele de teatru intr-un teatru unde merge lumea care vrea sa vada lucruri artistice dar pana si ei vor sa vada ceva simplu. Oamenii sunt simplii, se hranesc cu lucruri simple, se joaca cu lucruri simple, traiesc lucruri simple…doresc sa vada adevarul simplu si clar. Daca vei primi descurajari ca nu s-a inteles piesa, nu trebuie sa descurajezi, nu trebuie sa gandesti ca tu esti cel mai destept si restul lumii e proasta…trebuie sa iti dai seama ca se intereseaza de ce pui tu pe scena si se hranesc din lucrurile tale…hraneste-i cu lucruri simple, la obiect si clare.

Nu vei reusi niciodata sa joci pe scena cu cineva care esti certat. O piesa va putea fi jucata, va putea fi aratata pe scena ce bine arata dar inauntrul tau nu se intampla nici o schimbare, inauntrul tau e ros de un vierme de ura impotriva colegului tau…inauntrul tau incepe sa putrezeasca. Iubeste-i pe cei cu care esti pe scena, traieste impreuna cu ei, respecta-i, joaca-te cu ei, roaga-te pentru ei…conteaza foarte mult ce om esti in afara repetitiilor si in afara pieselor puse pe scena, conteaza cu cine joci, conteaza ca partenerul tau in trupa sa iti fie prieten. Pune in balanta o piesa de pantomima jucata de oameni care se urasc si daca ar avea sansa s-ar manca de vii si pe cealalta parte o piesa de pantomima jucata de prieteni. Prietenii se cunosc, se ajuta, improvizeaza unul pentru altul, se iubesc..pe cand cei care se urasc rad de caderea celuilalt.

O piesa de pantomima necesita multa rugaciune si incredere in cine are aceea viziune. Daca unul din trupa de pantomima a avut un moment in viata si vrea sa o puna pe scena, vine cu scheletul cu ideea, crede in el, crede in viziunea lui, crede in ce a pus Dumnezeu in el si rugati-va impreuna pentru aceasta piesa, ce vrea Dumnezeu sa transmita prin voi, ce vrea Dumnezeu sa va invete pe voi.

O pantomima nu se face pentru ca tu vrei sa arati oamenilor ce bun esti, sau ca ce tare stii tu sa improvizezi, sau ca iti place. NUUUUUUUUUU…..o piesa de pantomima o faci ca vrei sa il lauzi pe Dumnezeu prin acest lucru.

Dumnezeu asteapta de la noi lucruri simple si originale, te uiti in jurul tau si e atata de simplu, te uiti la tine si te vezi asa de simplu facut si totusi…original….SIMPLITATEA INSEAMNA ORIGINAL SI AMBELE IMPREUNA INSEAMNA ARTA.

O piesa de pantomima poate sa iasa de oriunde, poate sa iti vina ideea cand mergi la scoala sau la lucru, cand stai pe o banca in parc si vezi o actiune ce se intampla, cand vezi ceva stire la televizor, cand vezi ce se intampla in biserica ta.

O piesa de pantomima trebuie sa provoace, sa miste lucrurile, sa aduca un aer nou, sa transmita un adevar, sa aiba responsabilitatea pe oamenii care o vor privi, sa nasca un semn de intrebare legat de viata omului care a vazut aceasta piesa.

Comedie pe intuneric

Trupa „Iosif Vulcan” a Teatrului de Stat Oradea prezintă duminică, 4 mai 2008, la Casa de Cultură a Sindicatelor, de la ora 19.00, cea de-a şaptea premieră a stagiunii 2007-2008, spectacolul „COMEDIE PE ÎNTUNERIC” de Peter Shaffer.

În distribuţie îi veţi regăsi pe actorii: Angela Tanko, Petre Panait, Corina Cernea, Daniel Vulcu, Alexandru Rusu, Ioana Dragoş Gajdo, George Voinese, alături de tânărul Răzvan Vicoveanu, care debutează prin acest spectacol pe scena Teatrului din Oradea. Regia artistică îi aparţine lui Cristian Ioan, iar scenografia poartă semnătura Vioarei Bara.

Începând de la premiera care a avut loc la Londra, în 1965, „Comedie pe întuneric” se joacă în întreaga lume cu un enorm succes, datorat umorului savuros şi inovaţiilor tehnice folosite, regăsibile în vechiul teatru chinezesc şi bazate pe inversarea semnificaţiilor luminii şi întunericului. Pretextul utilizat pentru construirea unei avalanşe de confuzii şi situaţii extravagante este o banală pană de curent produsă într-o duminică seara de o importanţă vitală pentru protagonişti. Comedia demonstrează până unde pot degenera lucrurile atunci când oameni foarte diferiţi, care nu se cunosc între ei, sunt aduşi şi siliţi să rămână împreună, prin forţa împrejurărilor, câte secrete şi minciuni sunt revelate într-o situaţie care iese din tiparul cotidianului. Rezultatul este un spectacol inedit, având o componentă vizuală accentuată, o farsă modernă, plină de vitalitate şi de originalitate.

Vă invităm să fiţi alături de noi la o celebrare a veseliei la Casa de Cultură a Sindicatelor, duminică, 4 mai, la ora 19,00. Următoarea reprezentaţie va avea loc marţi, 6 mai 2008, la ora 18,00

Biletele s-au pus în vânzare la Casa de Bilete a Teatrului. Preţul unui bilet la premieră este de 15 lei. Elevii şi studenţii pot achiziţiona bilete cu preţ redus – 10 lei.

Pentru rezervări puteţi suna la tel – 0359436381.

Program Casa de Bilete – zilnic 10-13 şi 17-19, Luni – zi liberă

Genuri teatrale-Tragedia

Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, reprezentând personaje puternice angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluţionându-se cu moartea eroului.Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate şi demnitate, care de obicei implică un conflict între un personaj şi o putere superioară, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguranţă că este un produs al bogatelor tradiţii poetice si religioase al vechii Grecii. Mai precis, originile sale pot fi regăsite in ditirambi, cânturile şi dansurile care îl celebrau pe zeul grec Dionisos, mai târziu preluat de romani ca Bachus. Se crede că spectacolele acestea extatice şi legate de băutură au fost create de satiri, fiinţe pe jumătate ţapi care îl înconjurau pe Dionisos la petreceri. De asemenea, o altă origine a termenului este legată de cuvintele greceşti tragos semnificând ‘ţap’ şi aeidein- ‘a cânta’, combinate dând ‘cântece ale ţapilor’, din care a rezultat ‘tragedie’.

Teorii ale tragicului

Filosoful grec Aristotel arată in capodopera sa Poetica faptul că tragedia are ca efect catharsis-ul (purificarea) de milă şi frică a publicului datorită sentimentelor şi suferinţelor personajelor din opera dramatică. Nu toate operele care sunt subsumate categoriei tragice au ca rezultat acest tip de final cathartic, chiar unele dintre ele au deznodământ neutru sau care tinde spre fericit. În orice caz, ce anume constituie o “tragedie” este o întrebare destul de frecventă! Unii sunt de părere că orice poveste cu un final trist este o tragedie, alţii cred că povestea trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe pentru a putea fi considerată drept tragedie (fenomen adesea observat la Aristotel)!!!!!

Tragedia greacă

Literatura greacă ar include trei mari scriitori tragici ale căror opere încă se mai păstrează: Sofocle, Euripide şi Eschil. Cel mai mare festival al tragediei greceşti era Dionisia, unde cei mai proeminenţi dramaturgi îşi trimiteau de obicei creaţiile, câte trei tragedii şi o piesă satirică fiecare. Teatrul roman nu pare sa fi continuat această tradiţie. Seneca a preluat poveşti greceşti, ca de exemplu Fedra, în piese de teatru latine. Totuşi, tragediile sale au fost mai degrabă privite ca ‘piese de budoar’, destinate cititului într-o mai mare măsură decât reprezentării pe scenă.

Un procedeu teatral favorit al multor creatori de tragedie greci a fost ekkyklêma, un car ascuns în spatele scenei care putea fi adus pe scenă pentru a arăta consecinţele unui eveniment care s-a petrecut în afara scenei. Acesta privea de obicei o crimă brutală, un act de violenţă care nu putea fi pus în scenă, dar ale cărui efecte trebuie să fie văzute de celelalte personaje pentru a avea inţeles şi rezonanţă emoţională. Un exemplu faimos al folosirii lui este omorul lui Agamemnon în prima piesă a lui Eschil, Orestia, când trupul măcelărit al regelui este adus pe scenă în procesiune pentru a fi văzut de toţi. Variaţiuni sunt folosite în tragedii şi în alte piese până în ziua de azi şi dramaturgii îl consideră folositor pentru a arăta consecinţele extreme ale unor acţiuni umane. Un alt astfel de procedeu era macaraua, mechane, care servea la ridicarea unui zeu sau a unei zeiţe pe scenă când se presupunea că intra zburând. Acesta a dat naştere unei expresii: ‘deus ex machina’ (zeul din maşinărie), adică o intervenţie surprinzătoare a unui factor extern neprevăzut care schimba cursul unui eveniment.

Nietzsche şi-a dedicat faimoasa carte, Naşterea tragediei, unei discuţii despre originile tragediei greceşti. A identificat aceste rădăcini în ritualurile primitive, în unirea forţelor apolinice şi dionisiace, şi a mers până la „moartea” ei odată cu Socrate.

Genuri teatrale-Drama

Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieţii reale prin intermediul unui conflict complex şi puternic al personajelor, cu întâmplări şi situaţii tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc. Drama are tendinţa de a reflecta întreaga complexitate a vieţii reale, fiind o specie supusă convenţiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât şi personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apelează la un limbaj solemn, ce alternează cu cel familiar, dar poate să recurgă şi la resurse lexicale comice. Componenta esenţială a acestei specii literare rămâne însă conflictul prin care se conturează personalitatea eroilor dramatici.

Festivalul de Drama si Pantomima Ierihon-8,9,10 mai 2008

www.ierihon.net

Program “Teatru de Stat” Oradea

TEATRUL DE STAT ORADEA

Trupa „IOSIF VULCAN”

                                          APRILIE 2008

MARŢI, 1 APRILIE 2008 – ORA 1800– – CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

„CHIRITZA EUROPARLAMENTARĂ” adaptare după V. Alecsandri, regia Ion Sapdaru

MIERCURI, 2 APRILIE 2008 – ORA 1800 – CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

„TERORISM” de Fraţii Presniakov, regia Claudiu Goga

MIERCURI, 2 APRILIE 2008 – ORELE 1800 şi 2000- SALA STUDIO-

Auăleu- Teatru de garaj şi curte din Timişoara

„STĂTEAM ÎNTINŞI PE PAT” după Daniil Harms, regia Ovidiu Mihăiţă

JOI, 3 APRILIE 2008 – ORA 1800– CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

„MAITREYI” de Mircea Eliade – regia Chris Simion

MARŢI, 8 APRILIE 2008 – ORA 1800– CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

„MAITREYI” de Mircea Eliade – regia Chris Simion

MIERCURI, 9 APRILIE 2008 – ORA 1800- SALA STUDIO

„VICTIMA ŞI CĂLĂUL” de Paşcu Balaci, regia Adrian Moraru

JOI, 10 APRILIE 2008 – ORA 1800– CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

„MAITREYI” de Mircea Eliade – regia Chris Simion

VINERI, 11 APRILIE 2008 – deplasare la Şimleul Silvaniei

„CHIRITZA EUROPAR,AMENTARĂ” adaptare după V. Alecsandri, regia Ion Sapdaru

DUMINICĂ, 13 APRILIE 2008 – ORA 1800- SALA STUDIO

„ÎNTRE NOI, ACTORII…” dpă texte de A.P. Cehov şi Nikolai Koliada, regia Eugen Ţugulea

MARŢI, 15 APRILIE 2008 – ORA 1800– CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

„STEAUA FĂRĂ NUME” de Mihail Sebastian, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză

MIERCURI, 23 APRILIE 2008 – ORA 1800- SALA STUDIO

„ÎNTRE NOI, ACTORII…” dpă texte de A.P. Cehov şi Nikolai Koliada, regia Eugen Ţugulea

Stateam intinsi pe pat

STATEAM INTINSI PE PAT,

dupa Daniil Harms – poveste de dragoste cu final nefericit sau singuratate in doi

un spectacol al singuratatii in doi in care fiecare e singur impreuna cu cel de langa el, al supunerii si nesupunerii dintre sexe, al stangaciei in sentimente si al pornirilor neinfranate

printre fapte diverse si marunte se strecoara in viata aproape neobservate mici povesti de dragoste surprinse in diferite stadii: incipiente, in toata splendoarea lor groteasca in care protagonistii nu se mai suporta, in faza in care cei doi se urasc si deseori in momentul despartitii

importanta acordata acestor povesti mici nu este mare. intentionat ne sunt povestite ca niste fapte lipsite de orice importanta. de ce? e foarte simplu. asemenea povesti se consuma zilnic. ineditul fiecareia in parte consta doar in schimbarea numelor protagonistilor.

daniil harms nu acorda mari sanse convietuirii in doi. mariajul incepe frumos, ca o poveste de dragoste idilica si continua cu capete sparte, cu oale aruncate, cuvinte goale, injurii, suduieli, batai, dispret si intr-un final apoteotic o despartire temporara incheiata cu un armistitiu de complezenta. apare astfel un usor iz de compromis. implicit si viata se compromite. cuplurile nu apuca sa se implineasca, rateaza din plin si sunt demne de luat in ras. se poate rade usor de plansul altora.

singuratea in doi este amara. un spate intors este expresia ultima si cea mai simpla care exprima dorinta de a fi lasat in pace. nu putem sa ne iubim zilnic. putem in schimb sa ne prefacem.

un final de spectacol care ne aminteste ca supunerea si resemnarea sunt inacceptabile dar totusi implacabile.