Pe când îmi trăgeam picioarele pe veşnicul asfalt şi cu acele căşti albe în urechi burta începea să îmi trimită anumite semnale de care îmi era frică…”bei acolo sus…eu am nevoie de lucru aici jos şi nu vreau să stau….adă ceva de lucru”….”măcar el” mă gândeam eu. Încep să îmi trec mâinile prin toate buzunarele, portofelul ca de obicei e bun pentru buletin, carnet de conducere, bileţele, carduri, abonamente, însă de bani nici vorbă. Ghiozdanu în spate nici nu are rost să fie controlat. Ultimul buzunar îmi dă o speranţă. Finaly am simţit ceva materie financiară…”Măcar un 10 lei de un gyros sau o shaorma”….dar era o hârtie verde cu faţa unui ciochist. 1 leu. Strâng cu putere hârtia în mână şi mă îndrept cu o viteză obişnuită către primul “ABC” comunist găsit pe drumul meu. Îmi fac “excursia” prin magazin. Un croissant-1,5 lei. Un covrig-1,2 lei. Chipsuri-2,5 lei. Biscuiţi-1,8 lei. Nasol rău….nimic…nimic. Dar minunea din colţul raftului îmi salvează creierul de la un război apocaliptic cu stomacul. Pufuleţi-0,5 lei. Pot să cumpăr 2 pachete. Una o mănânc pe drum şi cealaltă în parc. Zis şi făcut. Acele minuni din simplele îngrediente de mălai, ulei şi sare mi-au încântat ziua. Farmecul aparte nici acum nu şi l-au pierdut: se lipeau de dinţii din faţă, rămâneau mult timp fixaţi în măsele, puteai să-i lipeşti unul câte unul cu buzele umezite şi să te joci cu firimituri adunate într-un colţ al pungii.
Pufuleţii pot fi folosiţi la un film, la un meci, pe stradă, în banca din liceu, pe drum către casă, când aştepţi pe cineva (şi nesimţitul/nesimţita nici nu are de gând să te sune să îţi spună că întârzie), ca şi o surpriză plăcută(oricând îi vei dărui ei/lui un pachet de pufuleţi îi vei aduce un zâmbet pe buze şi va fi mult mai mult apreciat decât nişte chipsuri, suc sau îngheţată…plus că la un pufulete poţi să te plimbi, eşti classic:), puteţi mânca doi dintr-un pachet, etc), acasă când înveţi, etc.
Nu sunt atras de politică şi mai ales nu sunt tipul acela care poate discuta prea mult de politică, cine ce a făcut, cine ce a promis. Nici la ştiri când mă uit nu sunt foarte interesat de promisiuni sau ce s-a mai întâmplat, noroc că mai am prieteni care sunt interesaţi de politică şi mă mai aduc la zi cu ce se întâmplă dar astăzi am fost curios de campania acestor doi candidaţi: Mircea Geoană şi Crin Antonescu.
Aseară am văzut la ştiri disputa celor 3 candidaţi la preşedinţie(Au uitat de Oprescu…) iar din toată discuţia pe care am văzut-o aşa pe sărite mi s-a părut că Antonescu are o aliură mai prezentabilă decât ceilalţi doi oponenţi ai lui, dar era cam prea direct şi ataca prea dur sub centura lui Geoană şi Băsescu. În schimb în Geoană am observat o mai mare diplomaţie decât în Antonescu şi Băsescu. Iar în Traian Băsescu am văzut populaţia româniei care dansează la nunţi şi beau pălincă şi le place prezenţa femeilor frumoase.
Acum am stat puţin şi am studiat campania lor electorală, (more…)
a intrat pe scena incoronat cu o coroana alba si o manta din matase gri. Se pune umil…da, umil, pentru ca asta ar fi cel mai perfect cuvant dedicat pentru el… pe un scaun in mijlocul scenei in timp ce restul echipei isi iau frumos si in liniste locul si instrumentele in mana….lumea se impingea…se inghesuia sa ajunga tot mai in fata…aia din spatele meu ma ingineau in fata iar cei din fata mea ridicau baricade asupra mea….sincer, nu ma interesa.
A inceput prima nota care s-a ridicat de la o coarda de chitara…a continuat cu urmatoarea si vocea lui incepea sa sune in microfon….Daca il vedeai pentru prima oara nu dadeai prea multe pe el, doar atat ca fiind un rockstar…dar e mai mult decat atat….ajungea sa stea la microfon…sa se uite la oameni si parca te umplea cu atata liniste si pace…e si el un om ca si noi dar care e dedicat 100% in tot ce face…simte ce face si traieste ce face…prima oara este un om al lui Dumnezeu si apoi face lucruri pentru Dumnezeu….simtea ce traia pe scena…cum mainile lui se miscau….cum ochii lui se inchideau si se deschideau….cum tremura din maini…miscarea scenica perfecta pentru piesa.
Kingdom of comfort…Rain Down…Bliss…History Maker sunt doar cateva din piesele care mi-au ramas in minte de pe atunci…Kingdom of comfort e o piesa care mi-a ramas nu doar in minte ci si in suflet…iar imaginea lui Martin cu mantaua si purtand coroana iar miscarile de om nebun nu aveau cum sa nu te acapareze din prima….Lumea sarea ca nebuna…lumea batea din palme…lumea canta impreuna cu ei….cand oboseai si nu mai aveai aer….atunci Martin iti facea un semn de 2…3…si….iar tu nu aveai cum sa nu sari….
Acesti 5 oameni cantau pentru noi si El..iar noi impreuna cu ei pentru El….si vocile se ridicau impreuna cu fumul de pe scena…luminila ne strapungeau ochii si palmele….
Un asemenea concert nu e de povestit si nici de citit…e de vazut si de participat…tu degeaba stai acuma sa citesti ce am trait eu sau prietenii mei cu care am fost ca niciodata nu vei intelege pana nu vei ajunge si tu la un asemenea concert….poate cu Delirious?…poate cu DCTalk…poate cu Newsboys…poate cu AudioAdrenaline…poate cu una dintre trupele grele care au schimbat muzica crestina contemporana….si vei intelege ce e un concert crestin…vei intelege sa faci diferenta intre muzica de care se canta in biserica si muzica pe care o asculti la un concert crestin…crede-ma ca poti avea aceeasi traire atat intr-o biserica la o muzica de inchinare cat si la o piesa de la un concert crestin….
Dupa ce s-a terminat concertul am ramas inca uimit ca am fost la un concert al celor de la Delirious? si se pare ca a fost ultimul lor concert….
Dar concertul cu Delirious nu s-a terminat pentru mine in acest week-end….pentru ca a continuat cu o mini excrursie in Viena unde am intalnit niste oameni minunati….am continuat cu o iesire in Bratislava….si am venit acasa….Dar pentru mine concertul Delirious va ramane intotdeauna intr-un loc sigur de unde nu mi-l va putea lua nimeni…in suflet…..
De azi dimineata m-a bantuit piesa asta…a continuat dupa masa dupa ce am venit de la biserica si il cantam intr-una….dupa ce m-am trezit am fost obligat sa fortez winamp-ul sa mi-l reaminteasca…iar acuma intr-una merge de 25 de minute…”love is noise”. Patesc foarte des sa imi cante o piesa in minte…care e piesa care o ai acuma la disperare in minte?
