Pe cand stateam in camera mea si ascultam niste muzica prin player dau de o piesa “Addicted”. Pana aici nimic nou si interesant. Dar mi-a venit in gand ideea ca toti am ajuns niste obsedati….ooo da dragul meu si tu cel care citesti aceste randuri esti un obsedat (poate ca nu iti dai seama dar uita-te in ultima saptamana care sunt lucrurile care le-ai facut zilnic). Intrebare: De ce suntem obsedati?
Pai simplu, suntem niste obsedati de toate mizeriile care ne da aceasta societate in care traim! De la minciuni “colorate”, promisiuni “iluminate”, fapte “adevarate”, stiri “miraculoase”, viitor “a-sigur-at” continuand cu examene “contrafacute”, profesori care iau bani de la studenti cu promisiuni de trecere si pana la urma “nu ajung banii…pentru ca elevul e nesimtit” si terminand cu mass-media care a ajuns sa ne converteasca mintile si sufletul si care sa fie o noua religie-religia Mass-media unde toti se inchina acestui zeu! Ok, sa fiu mai concret: am ajuns sa fim obsedati de tot ce e in jurul nostru. Ba chiar mai mult, am ajuns sa fim obsedati de oamenii din jurul nostru, chiar daca noi doar vorbim de persoana aceea “ai vazut ce o facut…nu pot sa cred…da cum a reusit asa ceva…si-a distrus toata viata…si acuma ce va face…mi mila de ea….da oricum e viata ei…faca ce-a vrea” si da, pe langa ce e barfa mai e si o obsedare sa vorbesti de ea incontinuu. Continuam obsesia cu greselile din trecut, ai gresit si ai cazut, esti la pamant, murdar si plin de noroi si te zbati acolo, trece o saptamana si tu inca iti plangi de mila, trece o luna si tu inca analizezi problema, trec deja 3 luni si tu ramai obsedat de intrebari de genu “cum am reusit sa cad? De ce eu? Viata mea va fi la fel?” si obsesia deja s-a tatuat pe sufletul tau. Sa zic o obsesie mai cotidiana? Uite aici, muzica. Eu personal am observat ca sunt obsedat de muzica(si nu mi rusine sa o spun, da sunt obsedat caci o ascult zilnic, ba la televizor, ba la radio, ba la mp3player, ba la computer, etc) dar mai grav e de acei tineri care se regasesc in versurile(aici imi iau permisiunea de a fi subiectiv) acelea si traiesc zilnic cu piesa aceea, ajungand sa traiasca apoi speranta si povestea ba mai mult, frustrarea idolilor lor si devin obsedati nu de muzica ci de persoana care o canta. Obsedat de la muzica pana la un cantaret caruia nu ii pasa deloc de tine(nu e mult drumul),ajungi sa ii cumperi muzica sau sa o downloadezi-si devii cel mai bun fan prieten al lui (el nu te cunoaste, dar te iubeste si tot ce face o face pentru tine. Nu vi se pare cunoscute cuvintele acestea?). Acum poate vei zice “da mha roby, da de ce ma iei tu pe mine la rost ca pana la urma si tu asculti muzica non-stop,citesti stirile si esti la zi cu tot ce se intampla? Ce treaba ai tu cu mine ce ascult si fac? Sunt obsedat/a si da, imi place la nebunie! Daca nu as fi obsedat de ce se intampla in jurul meu, daca nu as fi obsedat de mass-media as fi prostul targului. Si pana la urma ce e rau sa fii obsedat in aceste lucruri?”. Raspuns la aceste intrebari nu am dar parerea mea e ca nu e bine (stiu ca parerea mea nu conteaza dar am libera parere de scris un post asa cum si tu ai libera postare unui comment)Ce sa mai zic de obsesia de messenger, hi5, myspace(nu zic nimic ca aici sunt altii specialisti care pot zice). As putea sa fac acuma pe tipul spiritual “cand ai stat ultima oara 4 ore in fata calculatorului si cand ai stat 4 ore in fata Bibliei sau pe genunchi?” da’ nu o fac caci nu sunt si nu pot sa cer sau sa intreb de la cineva un lucru pe care eu nu-l practic.
Sincer sa fiu nu stiu daca e bine sa fii obsedat de ce faci zilnic sau nu, nu stiu daca e bine sa stii toate stirile si sa te documentezi sa fii la zi cu tot ce se intampla, sa asculti zilnic muzica, sa stai zilnic pe mess, sa faci aceleasi lucruri in fiecare zi, fara de care ziua ta nu ar fi implinita.
Citesc randurile ce le-am scris mai sus si ma regasesc in fiecare exemplu si simt ca nu e bine. Poate acuma sunt prea dur si intunecat cu ce am scris mai sus dar cred ca acesta e adevarul. Ca orice problema exista si o rezolvare. Propunerea mea ar fi sa iesi din cotidian, sa iesi din cercul obsesiei pe care l-ai creat zilnic “te trezesti…XYZ….mergi la XYZ…acolo faci/esti/arati/zici XYZ…vii acasa pe strada XYZ….acasa stai/faci/esti/arati XYZ….etc” si sa iti deschizi orizonturile. Sunt atatea lucruri pe care sunt sigur ca nu le cunosti si nu le-ai vazut dar ti frica sa le descoperi sau pur si simplu ti prea comod sa te misti putin. Tu alegi: sa ramai obsedat de toate aceste mizerii zilnice sau sa descoperi lucruri noi si sa te bucuri de ele?
P.S.: Piesa care m-a inspirat P.O.D. -Addicted(daca vi se pare prea dura nu va uitati la video)
Mai demult uram ploaia…pur si simplu nu o suportam…cand vedeam ca incepe sa ploua nu ieseam din casa pana nu se usca pe jos…credeam ca ploaia e un blestem de la Dumnezeu sa stam in casa…sa nu iesim afara…sa nu stam in aerul curat care ne umplea plamanii…sa nu stam in razele soarelui…sa nu stam impreuna.
Dar, am invatat…am invatat sa iubesc acest blestem…acesti stropi de ploaie…aceste lacrimi de Dumnezeu…de fapt o binecuvantare pentru toti….un frumos…o atingere de la Dumnezeu…singurul lucru palpabil…singura mana care ne atinge din ceruri…sfintenia lui Dumnezeu peste obrazul nostru…peste capul nostru…in mainile noastre…ploaia de vara…ploaia din mai…ploaia de toamna…am inceput sa o iubesc…am inceput sa iubesc stropii de ploaie…sa urasc umbrela…sa urasc zidul dintre mine si ceruri…cerurile care ma ating…
Intr-o seara m-am decis…ma plimb…mp3playerul in urechi…o vesta de fas….un salut de “noapte buna…vin intr-o ora” catre mami si m-am indreptat catre nimic…nu stiam unde voi merge sau de ce voi merge…mergeam…piciorul isi urma domeniul locomotor…iar muzica imi ajungea pana in inima iar inima imi batea ritmul prin maini…mainile din buzunar…iar gandul meu zbura catre o lume care era a mea…nu o stia nimeni…nu o vedea nimeni…eram eu in lumea mea…o lume plina de nimic! Iubeam lumea mea de nimic…aveam o atmosfera ba de calm rece ba de stres cald…lipsea ceva?
A aparut…a aparut lipsul…nu credeam ca va aparea…nici eu nu stiam ce lipsea…lipseu stropii…si au aparut…la inceput fiecare strop sfant in lumea asta murdara…stropul e acel lucru sfant…aceea lacrima sfanta care doresti sa te loveasca…nu o meritam in lumea asta pacatoasa…se murdareste stropul…isi pierde divinitatea….DIN CAUZA NOASTRA! NOI O MURDARIM….pacatosiilor din noi….noiii……noooooiii stricam ploaia…ii stricam rostul…ii stricam valoarea…vine pe pamant sa aduca la viata sfantul…sa aduca la viata creaturile pamantului…creaturile din cuvant…dar creatura din mana o strica….MONSTRILOR DE CE STRICATI PLOAIA?…..se chinuie ploaia sa ne iubeasca…noi o stricam…nu o vrem dar ea ne vrea si iese…ne ia casele…ne ia bogatia…ne ia copilul….pentru ca noi o stricam…pentru ca noi nu o vrem cand trebuie sa fim multumitori din ea….
si ploaia continua….ma lovea gingas peste maini…pantalonii mi i-a strapuns…simteam racoarea in inima…o iubea….iubeam fericirea din stropi…..muzica parca isi urma cursul stropilor si nu invers…stropii aveau rolul principal in filmul meu de nimic…in lumea mea plina de nimic….
Am ajuns sa nu ma gandesc la nimic…sa ascult versurile…sa imi iasa pe ochi cuvintele dulci ale stropilor…stropii de ploaie…ploaia plina de stropi…o ploaie meritata pana la urma?…o ploaie care indulceste viata indragostitilor…o ploaie unde el o tine pe ea de mana…se ascunde de tine tu ploaie pana ea nu mai poate si se arunca in tine…si danseaza…paru-i despletit i se lipeste pe fata….picioarele si le dezgoleste si inima baiatului tresare…se tin de mana si sar impreuna…sar sa loveasca impreuna fiecare strop…sa le pecetluiasca iubirea pe veci…sa fie legati de ploaie….si el ii fura mana uda…si o saruta…si ea il imbratiseaza….iar dincolo barbatul sta cu infrigurat cu toate hainele pe el ude pana la piele…barba de 3 luni se uda si ea…cainele se apropie tot mai mult de el emanand o caldura extratesrestra…cartoanele nu isi avea rostul…frunzele strangeau tot mai multi stropi mici care deveneau adevarate acide sulfurice pe pielea lui…”mai este mult?”…gandul lui….nu ii place ploaia pentru ca ii aduce aminte de aceea zi…de ziua divortului…de ziua cand copilul a fost lovit de masina…de ziua cand nevasta l-a parasit…de ziua cand apartamentul i s-a luat…a fost dat afara…a mai ramas cu un portofel de piele gol cu poza familiei…o cauta…o scoate din haina…cel mai aproape lucru de inima lui era fotografia familiei…stropii nu au nici o mila…lovesc si fotografia…se uda…barbatul strange comoara lui la piept…inchide ochii cu gandul ca totul e un vis si maine se va trezi in bratele sotiei…se va mai trezi?
In ultima vreme, suntem din ce in ce mai saraci in valori. L-am pierdut miercuri seara si pe marele actor-Ovidiu Iuliu Moldovan(cel cu profil de metal)
Ne-a părăsit la 66 de ani, răpus de o boală de ficat, care îl chinuia de multă vreme. Puţină lume îi cunoaştea suferinţa, aşa că vestea dispariţiei a însemnat un şoc pentru toţi cei care l-au preţuit.
În urmă cu două zile, actorul s-a internat la Spitalul Universitar de Urgenţă. Miercuri după amiază i s-a făcut rău şi a fost mutat la secţia de terapie intensivă. Boala era deja în stadiu avansat şi, chiar dacă medicii au făcut tot posibilul ca să-l salveze, actorul s-a stins în urma unui stop cardiac. Nici manevrele de resuscitate n-au ajutat la nimic. La ora 21 a fost pronunţat decesul.
Ovidiu Iuliu Moldovan a fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi actori români cu o cariera de peste 40 de ani. O moştenire artistică însemnată, atât în teatru, cât şi în cinematografie.
Născut pe 1 ianuarie 1942, în judeţul Cluj, Moldovan a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Unii dintre cei mai mari regizori ai noştri, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig, Dinu Cernescu l-au distribuit în peliculele lor. Fie că a fost vorba de personajul John Brad din seria „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Artista, dolarii şi ardelenii” şi „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, fie că a jucat rolul Andrei din “Întalnirea” lui Sergiu Nicolaescu, Ovidiu Iuliu Moldovan a cucerit de fiecare dată publicul.
Deşi nu a mai jucat în nici un film după „Craii de curte veche”, Ovidiu Iuliu Moldovan nu a renunţat la cariera actoricească şi a rămas să joace pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. În 2004, munca lui era răsplătită cu Premiul Uniter pentru întreaga carieră.
Ovidiu Iuliu Moldovan a ieşit din scenă pentru totdeauna la numai 66 de ani. Publicul îşi va aminti de el şi datorită recitalurilor eminesciene inegalabile susţinute alături de o altă mare actriţă, Valeria Seciu.
Va multumim pentru pata de culoare pe care ati adus-o in arta romaneasca.
O, da. Pana si ele au un rol in viata ta. Pana si ele, fara sa vrei isi croiesc drum in viata, de iti place sau nu iti place(oricum nu iti place sa dai de ele, nu iti place nici sa le auzi, nu iti place nici sa le vezi…dar ciudat….iti place sa vorbesti de ele, iti place sa le auzi ca de la altii….si tot timpul ii cauti un final)Pentru ce? Pentru ca asa e viata si trebuie sa dai si tu de ele si oricine trebuie sa dea de ele…pentru ca ele iti coloreaza viata. Ea iti da un sens in viata….ea te vede sa vezi de fapt lucrurile cu ochi mai diferiti…iar daca nu ai parte de ea atunci nu e de bine cu tine…pentru ca te-ai nascut ca sa dai de ea…si fiecare dintre noi va avea parte de ea(fiecare in partea lui).
Viata fara ea e seaca….viata fara ea parca ar fi o carte de colorat si unde tu ar trebui sa colorezi sa fie doar negru si alb si sa nu mai poti colora…are rolul ei important in viata ta. Cand dai prima oara de ea te enervezi, te superi, plangi in camera ta, iti suni cel mai bun prieten si nu stii ce sa faci, scrii in carti de ea, scrii pe blog de ea, omul nu te mai recunoaste cateva zile dar isi da seama ca si tu ai parte de ea. Dar daca stai sa te gandesti mai profund ii vezi rostul si te bucuri….ciudat dar chiar te bucuri ca ai parte de ea…si ajungi sa multumesti la Dumnezeu pentru ea…multumesti lui Dumnezeu ca a lasat-o pe pamant si ca ti-e ti-a dat-o pe ea…te schimba (doar daca vrei sa te schimbe…de tine depinde in ce fel te schimba) si te bucuri, esi fericit din nou, zambesti, iubesti(imi pare rau pentru cei care au crezut ca vorbesc despre dragoste), strangi pe toata lumea in brate, saluti pe toata lumea, deschizi usa la vecina si o ajuti sa intre in lift cu cumparaturile de sfarsit de zi, trimiti tot feluri de smile-uri pe mess si spui ca esti bine dar cand te fapt te roade, te roade si te macina, te roade si te si mesteca ca un vierme care e mic si tot mai mare se face daca nu ai grija de ea ca sa o domesticesti.De la tristeste si amagire ajungi sa fii fericit din cauza ei, sa te simti liber chiar daca esti legat de lanturile ei si nici seara nu iti da pace inainte sa te culci iar dimineata nici nu apuci sa te linsitesti sa inchizi ochii ca o auzi pe ea….pe strada in fiecare chip de om o vezi pe ea…la semafor deja incepi sa urasti rosul de la stop(ce tot sa stau atata, vreau sa fiu verde, vreau sa merg printre masini impreuna cu ea, sa ajung de cealalta parte si ea sa stea si sa fug de ea, dar se tine prea tare de mine….te urasc dar te si vreau fara sa am de-aface mult cu tine)…o vezi pe reclamele de reduceri….o vezi in ochii cantaretului cu o mana amputata si cu cealalta intinzand dupa o mila…o vezi in cravata omului iesit dintr-o masina mai scumpa decat tot apartamentul tau…o vezi in vazatoarea de la tarabe cu tricouri rock…o vezi in formatia rock de pe tricou….o vezi peste tot caci e peste tot si in inima ta si a lui si a ei….e ea…..e problema care iti coloreaza viata! Dar nu fii trist…au un rol…un rol de schimbare…un rol de deschidere ochilor…un rol de dragoste…un scop de la Dumnezeu, o lacrima a lui Dumnezeu ca sa te spele pe tine si sa te curateasca…tu diamant divin pe pamantul de noroi!
19 Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; 20 ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21 Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Am avut de multe ori onoarea sa vad multa lume care fuge dupa avere si care are in fiecare zi in gura si in minte “banii” si tot acolo vor sa ajunga…banii…banii…banii. Vorbeam cu cineva si zicea ca atunci cand nu ai nici un leu nu ai de ce sa iti faci griji pentru ca nu ai nimic dar deja cum ai ceva banuti in buzunar te cam bate o grija si o stare nelinistita.
Va rog sa nu ma intelegeti gresit ca banii nu sunt buni, sunt si ei buni, de multe ori foarte buni dar sa nu devina telul tau in viata, sa nu devina idolul tau sa nu devina SCOPUL TAU IN VIATA. Odata ajuns scopul tau in viata cu greu ajungi sa scapi de ei…si ce vei face cu ei daca vei sta in pat bolnav si vei fi putred de bogat? si ce vei face cu atatia bani cand tot nu vei fi fericit? si ce vei face cu atatia bani cand vai fi pe patul de moarte?
Toate astea vor ramane aici si nu vei duce nimica cu tine, vei duce doar faptele cu tine!
Lumea in care traim incepe sa fie imbracata in arme, sa fie tot mai usoara de acele trupuri care flamanzesc si mor de pe o zi pe alta. Cei cu putere se ingrasa tot mai mult cu banii saracilor si cu victime iar remuscarile se sterg cu radiera lacomiei. Iar populatia ce face?
Traim intr-o lume unde nu mai exista culoare ci doar alb si negru, nu mai este primavara si toamna, nu mai este bunatate. Ce mai este?
Traim intr-o lume unde in stirile de la ora 17:00 ni se pare normal cand el a omorat-o pe ea din gelozie, ni se pare normal cand un copil isi lasa un biletel pe masa “Mama, tata va iubesc si o sa imi fie dor de voi! PA” si se spanzura in padure, cand divorturile is ceva la ordinea zilei cand mor oameni la randul a sutelor si e normal.
E normal ce face presedintele tarii tale? E normal sa fii acuzat din cauza rasei? E normal sa te razbuni din dragoste?
Cand se ridica un student si pune o intrebare mai curajoasa este scos afara din sala cu forta, electrocutat si nu mai auzi nimica de el. Ce intrebare? O intrebare care nu multi au curajul sa o puna si toti se tem pentru ca raspunsul ar putea cutremura tot pamantul!
Suntem pregatiti sa infruntam ce va urma?
Daca tot ziceam inainte de DcTalk si de piesele lor, din videoclipul urmator am scris acest post!
Interviul unei trupe crestine pe un site rock care promoveaza foarte mult aceea muzica rock satanista. Trupa e VitaminaC si chiar am avut cateva discutii cu Sunny si ce imi place in el cel mai mult sunt : pasiunea pentru Hristos in muzica si originalitatea!
O trupa pentru care am un mare respect, nu stiu daca se autoproclama crestini dar pana acuma piesele lor nu promoveaza sexul, banii, rebeliunea, ci mai mult pun accentul pe celelalte situatii ale pamantului mult mai grave si mai reale. Un videoclip de-al lor ce imi place mult. Stau si ma gandesc cum sunt trupele astea care vin cu o piesa “no war” sau asa ceva si restul ii despre club, sex, bani, pornografie, iubiti homosexualii ca si eu sunt oameni. Pur si simplu nu ii suport, muzica are o influenta atata de puternica in viata unui om si ei nu stiu daca isi dau seama din asta sau nu.
E o bomba care ticaie si daca nu stii sa ai grija de ea va exploda, tu ca si artist care scrii piese si le pui in videoclipuri si toti adolescentii o canta, o pun ringtone la telefon si o pun in mp3playere. Tu ca si artist esti constient de asta? Esti constient ca atunci cand iti lansezi o piesa toti pustanii care sunt viitorul lumii o asculta si ii influentezi? Poate ce am zis mai sus suna pentru artisti dar si pentru cei care asculta muzica lor, pentru auditoriu…ai grija cum iti selectezi muzica pe care o asculti? Muzica e si ea o “bomba”care cand explodeaza te ia cu valul si indirect ai sentimentul ceea ce zice aceea piesa, te porneste…am auzit pe cineva la un moment dat “sunt suparata caci sunt singura in camera si mai ascult si muzica aceasta care ma deprima”..daca te deprima muzica? daca te face sa te simti prost mai bine nu o asculta.
Nu cred ca sunt multe trupe romanesti (nu neaparat crestine dar si necrestine) care sa cante despre o viata frumoasa (fara generalitatile despre care aud tot timpu) -o viata frumoasa impreuna cu familia, despre acel copil care munceste la varsta de 7 ani sa puna ceva bani pentru familie, despre intrebarile care le pui la Dumnezeu, despre de fapt ce e viata, cum se chinuie o femeie sa intretina familia cand sotul e alcoolic, cand un copil geniu renunta la scoala ca sa mearga sa munceasca sa isi intretina fratii si familia.
Tu artistule esti responsabil de versurile care le pui pe foaie si apoi le lansezi pe un album, esti responsabil de viitorul adolescentilor, esti responsabil de viata lor.
Tu ascultatorule, esti responsabil sa iti alegi cu atentie muzica si pe cine asculti tot timpu si promovezi!
De la tristeste si amagire ajungi sa fii fericit din cauza ei, sa te simti liber chiar daca esti legat de lanturile ei si nici seara nu iti da pace inainte sa te culci iar dimineata nici nu apuci sa te linsitesti sa inchizi ochii ca o auzi pe ea….pe strada in fiecare chip de om o vezi pe ea…la semafor deja incepi sa urasti rosul de la stop(ce tot sa stau atata, vreau sa fiu verde, vreau sa merg printre masini impreuna cu ea, sa ajung de cealalta parte si ea sa stea si sa fug de ea, dar se tine prea tare de mine….te urasc dar te si vreau fara sa am de-aface mult cu tine)…o vezi pe reclamele de reduceri….o vezi in ochii cantaretului cu o mana amputata si cu cealalta intinzand dupa o mila…o vezi in cravata omului iesit dintr-o masina mai scumpa decat tot apartamentul tau…o vezi in vazatoarea de la tarabe cu tricouri rock…o vezi in formatia rock de pe tricou….o vezi peste tot caci e peste tot si in inima ta si a lui si a ei….e ea…..e problema care iti coloreaza viata! Dar nu fii trist…au un rol…un rol de schimbare…un rol de deschidere ochilor…un rol de dragoste…un scop de la Dumnezeu, o lacrima a lui Dumnezeu ca sa te spele pe tine si sa te curateasca…tu diamant divin pe pamantul de noroi!
