Am ajuns ieri la o conferinta, Peniel. Nimic nou. Iau locul frumos, dupa ce am dat locul meu si al prietenilor mei altor persoane(am platit “scump” pentru asta) incepe conferinta. Totul decurge bine si frumos insa o domnisoara mi-a atras atentia, de fapt era imposibil sa nu imi atraga atentia cand am vazut-o ca ea, asa de obosita precum se vedea in ochii ei, asa de somnoroasa s-o lasat pe spate in scaun, cu mainile pe langa corp, a uitat total de ce se intampla la conferinta si s-a pus dansa sa doarma fara nici un stres. Mi s-a parut interesant, chiar si comic, m-a distrat recunosc si am ras de ea (da, sunt un mare nesimtit, asa-i?) dar nu e destul ca am ras de ea dar am tinut neaparat sa ii fac cateva poze pe cand ea dormea. Prietenul ei de langa ea, mi-a facut semnul de deget pe obraz a.k.a. sunt un mare nesimtit, am avut curajul sa o deranjez de la somnul ei dulce si ca cine stie pe care site va aparea. Eu sunt cel nesimtit care fac poze celui care doarme la o conferinta sau ea e nesimtita care doarme la conferinta? Nu vreau sa dau in ea, sa imi bat joc de ea, deloc. Dar ma distra cum s-a uitat prietenul ei la mine si mi-a facut semnul cu degetul pe obraz “bha esti un mare nesimtit, a fost si ea obosita si o adormit putin. Tu repede faci poze”.
Eu inteleg ca ti somn la o conferinta, la un seminar, la un curs, dar nu te pui sa iti lasi capul pe spate, iti deschizi gura, si incepi sa dormi. Fii si tu mai sublim
Cateva exemple de a fi mai sublim cand vrei sa dormi la o conferinta, sesiune, seminar, curs, etc:
1. Pixul si foaia
-iti pui in brate o foaie, un pic in mana dreapta, iar in mana stanga iti lasi capul dar in asa fel incat sa se vada ca esti atent la ce scrii (tip: sa scrii mai mult de vreo 5 randuri si sa lasi o mazgalitura pe foaie-ca si cum ai fi sters ceva…si apoi poti sa adormi. Daca te va controla profesorul ca de ce ai scris doar atat si ai mazgalit poti sa ii zici ca te-a interesat subiectul lui, ai chiar si notat, dar ultima idee nu ai inteles-o nici cum asa ca a trebuit sa stai sa meditezi la ea)
2. Durerea de cap
-trebuie sa ai un coleg/prieten bun langa tine(care sa te scoata cu textul de: se simte rau, il/o doare capul)
-lasa-ti capul pe mainile care iti sunt pe picioare si poti sa dormi
3. Daca ti somn si stii ca nu poti sa stai treaz la toata sesiunea cel mai bine e sa nu participi si mai bine dormi alea 2 sau 3 ore sa fii fresh pe mai incolo ca sa nu iti faca cineva poze si sa rada de tine.
Lasa-ti oamenii obositi sa doarma. Au si ei nevoie de putin somn
Te-ai trezit de dimineata, sau poate ai avut o noaptea prea lunga (din mai multe motive tehnice, fizice sau psihice) si ai sarit peste micul dejun. Faci obisnuitul si poate deja prea banal obicei de a porni computerul…RDS connection…yahoo messenger…5 new e-mails…Xennee, Yucru, send you an request on hi5…..new comment on your photo…add…check…reply…Ai terminat si cu conturile de impartit poze si de raspuns mesajelor. Frumos si dragut din partea ta. Ce urmeaza? clar…yahoo messenger…dar inainte sa nu uiti sa pornesti winampul:).
Pana aici totul frumos si linistit! O simpla zi din viata multora dintre noi!
Acuma insa vine nebunia care mi-a venit acuma in minte ascultand aceasta piesa. Cum ar arata o zi cand ne-am trezi, punem niste muzica, dansezi prin casa, mananci in fuga, cauti in telefon un prieten pe care de mult nu l-ai sunat si ai vorbit cu el. E usor sa iti faci prieteni noi, dar e greu sa ii regasesti pe cei vechi. Iesi afara, zambeste la lume, trimite 10 mesaje de dimineata (asta daca ai credit clar:) ) de buna dimineata, cumpara un pachet de bomboane cu tine, imparte-le celor cu care esti poate in birou sau poate in sala de clasa, daruieste o floare cuiva.
Stii care va fi uimirea lor “Esti nebun? Ce s-a intamplat cu tine?” si vor incepe sa rada. Si ce e mai frumos decat sa vezi pe cineva zambind, simtindu-se bine din cauza ta.
That make you crazy. Be crazy. Fii nebun o zi.
Da, azi m-am trezit mai tarziu cu 20 de minute dar am fost mai nebun, am mers in pijama la masa, am pus muzica tare la mine in camera, am cantat in birou si 3 colege au inceput sa cante cu mine, ce urmeaza?:))
This will be a crazy day!
Poate nu vei asculta piesa ca ti se va parea cunoscuta dar pe mine unul piesa aceasta azi m-a miscat putin de pe scaun.
Tatal impreuna cu micutul ajung la standul de dulciuri…crima pentru tata…bucurie pentru copil. “Tati…tati……vreau din aia…pune si din aia…vreau si aia…te rog pune-mii si din aia…nu vreau biscuiti din aia ca is seci si nu au reclama frumoasa la televizor…pune sucul de mere ca bea si colegu meu de banca…vai jeleurile de coca cola te rog frumos…ca nimeni nu manaca din ala la scoala…vreau si lapte cu ciocolata…milka din aia mare cu iaurt si scortisoare….daaaa….pune si niste seminte sa mai rontai in parc…pune si putin din banane…nu asa de multe…ciocolata aerata vreau tati ca sa nu ma ingras asa de des…aluneee…da…pufuleti ca is ieftini si ma gandesc si la tine sa iti fie mai usor…vreau si chipsurri cu ardei….uite un tort de inghetata….asta da…asta o punem in frigider pentru deseara…lebenita….daaaaaa…..uite si frisca ce bine ar merge cu niste pepene calbene…oooo mami…am uitat ciocolata cu caramel….preferata mamei dar sunt sigur ca imi va da si mie, de fapt o sa mi-o dea pe toata….uite ca nici nu avem asa de multe in cos si azi ne-o ajuns doar un singur cos….te astept dupa casa…platesti tu si le pui tu in plase si le aduci tu la masina…eu te tin de mana sa poti sa le duci.”
Nu de multe ori ne comportam exact asa si noi cu Dumnezeu, ii cerem atatea lucruri care sunt bune la vedere, sunt bune pentru noi si stim ca sunt in regula si chiar le primim dar le primim cu o anume lectie. Cred ca acele dulciuri cerute de copil Tatalui o sa ii faca rau daca se apuca sa le manance pe toate intr-o seara, insa el e sigur ca sunt bune (ceea ce clar ca sunt bune) si daca sunt bune va dati seama ce bune ar fi si in cantitati mari pe toate intr-o seara ca doar maine va fi o alta zi in care Tatal ii va cumpara “dulciurile dorite”.
Dumnezeu asculta rugaciunile noastre, ne da ceea ce cerem (chair daca de multe ori nu ne ajuta cu nimica cerinta noastra insa El vrea sa ne invete o lectie) dar si noi trebuei sa avem ochii deschisi sa invatam lectia, sa sacrificam ceea ce este de sacrificat.
Asa ca pe data viitoare trebuie sa avem grija ce ii cerem ca s-ar putea sa primim mai mult decat cerem si atunci trebuie sa stim cum sa o ducem.
A trebuit un dans sa imi dau seama ce inseamna East to West. A trebuit o saptamana sa imi dau seama ca oamenii mor de foame, copii traiesc in mizerie si inca mai exista oameni care jertfesc, sufera ca sa ii faca pe altii sa zambeasca. Mi-a trebuit 19 ani ca sa ajung noaptea in mare sub cerul instelat cu niste oameni magnifici. Mi-a trebuit 19 ore cu trenul ca sa imi dau seama ca trebuie sa imi controlez “iesirile”.
From East to West au venit ei ca sa ii ajute pe cei in mizerie, sa puna un zambet pe buzele picilor, sa ajute la alinarea durerii, sa ajunga la politie ca sa isi dea seama de puterea lui Dumnezeu, sa stea in caldura infernala pentru a asculta fiecare durere, fiecare minte bolnava, fiecare suferinta acumulata pana acum.
From East to West au venit cei care au ajutat la construirea zidurilor, la pregatirea unui templu, la pregatirea unui centru de binefacere pentru comunitatea tigano-turco. Condusi de pasiunea pentru oameni, de dorinta de slujire pentru Dumnezeu si de o inima mare si larga au ajuns sa ridice zidurile, sa toarne coloanele si la final sa termine cu “pana de Craciun trebuie sa mai venim inca o data pentru ca lucrarea noastra nu s-a terminat aici”.
Datorita unei familii au fost toate acestea posibile, datorita unei viziuni, datorita unui vis trimis de Dumnezeu. Datorita unui om magnific prin care Dumnezeu si acuma lucreaza in aceea comunitate unde altii merg sa isi petreaca vacanta pe plaja, la mare, la soare, intre oameni normali si simplii. Altii care isi traiesc mizeria in aceea comunitate nu au reusit sa iasa mai mult de 10 metrii din afara curtii, sa vada marea, sa vada plaja, sa vada oamenii zambind.
Mi s-a rupt inima cand ma uitam in ochii micutilor bucurosi de niste banale baloane de sapun, de niste baloane umplute de aer. Zambeau de la o ureche la alta cand ii tineai in brate, cand dansai cu ei. Baiatul in carucior plangea de fericire (cred ca a fost primul lui zambet de fericire), il chema Ciprian si zambea. Atat am stiut de el atunci, dar parca si acum imi aduc aminte de bataile din palme ale lui, de lacrimile din ochi, si de zambetul care ni-l arata.
Acei oameni au nevoie de zambet, de fericire, de cineva care sa ii tina in brate, de cineva care sa le asculte durerea si povara. Au nevoie sa fie intelesi si ajutati. Pot si singuri dar sunt slabi pentru a face primul pas.
A fost nevoie de o saptamana sa ne dam seama 6 tineri ca in Mangalia este mult de lucru, a fost nevoie de o saptamana petrecuta in jurul a unor straini sa ne dam seama ca e comunitatea noastra, e tara noastra…trebuie sa fie proiectul nostru. Secerisul e mare, lucrarea e mare, oamenii sunt flamanzi si asteapta sa fei hraniti, sa fie invatati cum sa se hraneasca. Tanjesc dupa dragoste, dupa invatare, dupa o imbratisare. A fost nevoie de o piesa sa imi dau seama ca trebuie cu totul “with everything” sa il urmez pe El si sa il laud cu tot ce am.
A fost nevoie de un dans sa imi dau seama ca ranile din mainile intinse pe cruce acopera pamantul intreg de la Est catre West.
Stateam intre doua scaune, intre doua persoane cunoscute. In rest eram inconjurat de fete cunoscute care poate nu ma placeau si nu le placeam, care poate ma iubeam si le iubeam, care poate aveau un sentiment fata de mine dar eu aveam total inversul lui. Asteptarile mele cresteau si se inmulteau pe minut ce trecea, pe kilometrul parcurs parca tot mai mult, si mai mult, si mai mult. M-am trezit ca vreau ceva dar nu mi s-a clarificat prea pur si lin. Cunosteam situatia si locul, cunosteam timpul si programul, cunosteam cine ce, dar nu cunosteam intentia lor si nici pe a mea prea bine.
M-am trezit pe o barca dusa de valuri, pe o barca unde 4 vasleau si unul statea in mijloc. O barca dusa de valuri dar dirijata de noi, valuri mari si mici, pietre cat “un rinocer” si un “taur” ne ocoleau. Eram piratii raului. Zambeam unul catre altul, dadeam strigate de biruinta ca sa se auda peste tot unde mergem ca am stapanit valurile. “Parca suntem in amazon, lipsesc crocodilii” zicea unul dintre noi. Dar strigatele continuau. Sentimentul de egoism a disparut in barca, s-a inecat in rau. Doreai ca cel de langa tine sa fie bine. Unitatea de a stapani valurile, de a opri barca, de a te uda si a-l face pe cel de langa tine sa se simta bine si sa il protejezi, toata aceasta dorinta s-a vazut in ochii fiecaruia.
Sensibilitatea si frumusetea fetelor i-a salvat si pe ei, dorinta de viata i-a ridicat la suprafata. Viata a trecut prin fata ochilor, a fi speriat nu insemna pentru ei nimica.”Nu am fost toti asa ca trebuia sa ne scoatem cumva sa fim toti” asa a povestit unul dintre salvatori. Baietii au uitat de egoismul lor, de “nimicul” lor si de plutirea timpului pe langa ei. Au trecut printre stanci si vai, s-au salvat iar urmatoarele zile au fost mai binecuvantate decat se credeau. Impreuna zambeau, impreuna strigau unul la altul, impreuna erau fericiti si se priveau. “Da te-am salvat…Da m-ai salvat….Ma bucur ca esti langa mine,…Si eu ma bucur ca esti langa mine” puteai citi in ochii lor. Unitatea a inceput sa creasca.
Unitatea masculina a iesit la suprafata. Nu contabilizai metrii parcursi cand stiai ca prietenul tau din camera cealalta are probeleme. Nu te interesa ca erai prea ud pentru a mai fugi in ploaie dupa ei. Nu te interesa ca lumea se uita ciudat la tine cand il strigai dupa nume si nu auzeai nici un raspuns. Unitatea masculina a invis din nou raul. Unitatea lor s-a vazut in pasii urcati pe munti si picioarele goale in apele prea reci pentru a sta mai mult de un minut. Unitatea lor a iesit la suprafata pentru a salva si a fericii pe cei din jur. Salutul de pe hol si un zambet iti insenina inima. O baie pentru 40 de baieti erau indeajuns. O barca pentru 40 de baieti era indeajuns. Un teren de fotbal pentru 40 de baieti era indeajuns. 2 intalniri pentru 40 de baieti era indeajuns. 6 zile pentru 40 de baieti era indeajuns pentru a-i uni si a-i sensibiliza pentru a salva, a iubi, a calca pe mandrie, a zambi, a trai, a ridica mainile. 4 zile au ajuns pentru a ierta si a fi iertat ?
Sensibilitatea fetelor a adus frumusetea zilelor, prezenta lor in sala faceau peretii sa zambeasca de culoare. Vocile lor rasunau dincolo de munti. Au aratat ca se poate sa stai 3 zile si 2 nopti impreuna intr-o mansarda, au aratat ca 40 de fete pot sa stea impreuna. Au aratat ca sunt mai sensibile si mai putin mandre de sine ca sa-si calce mandria si rusinea in picioare si a cere iertare baietilor badarani, care poate au gresit si nu au bagat de seama. Iertarea a fost ce a sensibilizat pana la urma si cel mai dur baiat. Iertarea un factor care inradacineaza relatiile.
Dimineata toti s-au trezit cu greu dupa o ultima seara mai “grea” unde toti zambeau si radeau si se simteau bine. Persoanele care imi erau necunoscute de intentiile ascunse acum erau senine, erau fericite, aveau fetele colorate si doritoare de o unitate pe o durata lunga.
Prioritatile s-au schimbat, ploaia a avut si ea un rost. Cei care pana acuma se salutau cu greu pe hol acum abia puteai sa ii desparti.
Aceasta a fost tabara de la Suncuius cu ei, cu tinerii de la Centrul Crestin Betania, cu prietenii mei.
“Daca ar fi sa alegi intre dorinta si nevoi, ce ai vinde oamenilor?” La aceasta intrebare parca mi s-a oprit inima la loc, parca in gat mi s-a blocat un pumn de oxigen si nu putea nici fi dat afara nici inghitit! Stiam ca daca ii raspund una sau alta nu e bine, nu stiam mentalitatea lui, nu stiam el ce vrea sa faca si unde vrea sa ajunga! Intrebare taietoare. “As vinde nevoi oamenilor, caci ei oricum trebuie sa cumpere, sa traiasca din acele nevoi. Iar in Romania cum dorintele sunt un lux, daca le mai raman fonduri financiare pot sa cumpere si dorinte.” “Gresit”….bbbbaaaaaannnnnngggggg……Si eu ala care am crezut ca raspunsul meu va fi corect. (corect e din punct de vedere al economiei din Romania, corect e din punct de vedere al vanzatorului din piata sau al proprietarului de supermarkete…..) M-a lasat putin in ceata raspunsul lui, care nici acuma nu il mai tin minte asa de bine. Asa ca pe drum catre casa macinam eu singur raspunul “dorinta si nevoi” pana am ajuns la punctul de “dorinta trebuie vandut oamenilor, pentru ca ei sunt nevoiti sa cumpere nevoi”(d.p.d.v. al marketingului).
Daca ar fi sa alegi intre nevoi si dorinte, ce le-ai vinde oamenilor? Aceasta intrebare ar putea fi pusa de la primar, pana la proprietarul de o firma internationala, terminand cu un preot/pastor. Noi ce vrem sa cumparam pana la urma? Nevoi sau dorinte? Chiar as fi curios ce raspuns ar avea un primar, un patron la o firma internationala, un pastor, un misionar, un profesor si un politist.
NEVÓIE s. 1. v. cerinţă. 2. v. trebuinţă. 3. necesitate, trebuinţă, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile şcolii generale.)4. (la pl. art.) v. necesităţile. 5. v. sărăcie. 6. v. dificultate. 7. v. încercare. 8. v. necaz.
DORÍNŢĂ s. 1. v. aspiraţie. 2. v. cerinţă. 3. deziderat, doleanţă.
1.Daca mergi intr-un supermarket doresti sa iti satisfaci nevoile sau dorintele?
Nevoie-paine. Dorinta-paine neagra cu cereale. Diferenta-dorinta e mai scumpa decat nevoia.
2.Daca mergi intr-o biserica doresti sa iti satisfaci nevoile sau dorintele?
Nevoie-trebuie sa fii constient de ce ai tu nevoie, dar nu intotdeauna cu ce ai tu nevoie e si nevoia lui Dumnezeu pentru tine.
Dorinta-dorinta de un program linistit sau un program plin de entuziasm. Asteptarea unui lucru anume de la programul din aceea zi de la biserica. Dorinta/asteptarile cu care mergi.
Diferenta-nevoia ta trebuie sa fie in concordanta cu a lui Dumnezeu pentru tine=>nevoia nu tine doar de tine. Dorinta tine doar de tine!
Si pana la urma si noi ca si simplii oameni ce vindem celor din jurul nostru, nevoie sau dorinta?
Pana la urma s-ar putea diseca acest subiect in mult prea multe exemple, pareri, idei dar tot la un punct comun se va ajunge: Lumea aceasta se invarte a doua cuvinte: dorinta si nevoie!
Azi, plimbandu-ma pe strada, linistit, calm, cu gandul la viitor (deja incep sa ma gandesc la planuri pentru festivalul de anul viitor) am fost acostat nu o data ci chiar de doua ori de niste batranei simpatici.
Prima oara!
Ma plimbam linistit, pe o caldura imensa. Agentii de Coca-Cola parca imi faceau doar de ciuda si mergeau cu masinile lor sosea ispitandu-ma cu salvarea lor neagra in sticle de diferite marimi. Trec strada, ajung langa un batranel simpatic, cu un cioc alb, o palarie de pescar verde si cu ochelarii istorici se uita la mine lung… ma uit la el… si mi se adreseaza pe cealalta limba a mea, maghiara “De meleg van”=”Ce cald e” iar eu ii raspund cum se cuvine “Iggy van”=”Asa este” si fiecare isi vede de drumul lui salutand si dand din cap respectuos. Parca pentru un minut am dorit sa simtim fiecare durerea celuilalt si ne-am spus durerea.
A doua oara:
Ma indrept catre Ioana (sa imi iau cursurile si cateva seminarii pentru examenul de miercuri) si merg linistit pe trotuar cand vad ca marii snobi ai Oradiei isi parcheaza “carutele cu huluji” si pe trotuar, ca doar parcarea nu le ajunge. Nu una, nu doua ba chiar 4 una langa alta. Nici o problema, mi-am schimbat traiectoria si m-am dus pe sosea. Cand o doamna foarte batrana, micuta de statura se uita la mine si imi spune “Acuma spune tu, isi parcheaza masinile si pe trotuar si pe sosea ca si cum nu ar avea loc destul. Nesimtitii!” asteptand sa argumentez cumva exclamatia ei sau macar sa fiu de acord cu ea nu am gasit alte cuvinte decat ce am zis si la celalalt batranel “Asa este” si bucuroasa cu zambetul pe buze se ia si pleaca.
Pentru ziua de azi am ales ca piesa care o caracterizeaza este una veche cu istorie Michael Jackson-Beat it dar transformata de cei de la FallOutBoys. Asa putin vechi cu putin nou! Daca tot am fost intr-o relatie azi cu cei batrani sa ii multumim si sa fim si noi multumiti!
Multa sanatate(cred ca asta e urarea celor batrani caci doar ei pot sti cel mai bine ce inseamna sa nu fii sanatos si sa iti regreti fiecare moment din viata pe care nu ai trait-o la maxim)
Pe cand stateam in camera mea si ascultam niste muzica prin player dau de o piesa “Addicted”. Pana aici nimic nou si interesant. Dar mi-a venit in gand ideea ca toti am ajuns niste obsedati….ooo da dragul meu si tu cel care citesti aceste randuri esti un obsedat (poate ca nu iti dai seama dar uita-te in ultima saptamana care sunt lucrurile care le-ai facut zilnic). Intrebare: De ce suntem obsedati?
Pai simplu, suntem niste obsedati de toate mizeriile care ne da aceasta societate in care traim! De la minciuni “colorate”, promisiuni “iluminate”, fapte “adevarate”, stiri “miraculoase”, viitor “a-sigur-at” continuand cu examene “contrafacute”, profesori care iau bani de la studenti cu promisiuni de trecere si pana la urma “nu ajung banii…pentru ca elevul e nesimtit” si terminand cu mass-media care a ajuns sa ne converteasca mintile si sufletul si care sa fie o noua religie-religia Mass-media unde toti se inchina acestui zeu! Ok, sa fiu mai concret: am ajuns sa fim obsedati de tot ce e in jurul nostru. Ba chiar mai mult, am ajuns sa fim obsedati de oamenii din jurul nostru, chiar daca noi doar vorbim de persoana aceea “ai vazut ce o facut…nu pot sa cred…da cum a reusit asa ceva…si-a distrus toata viata…si acuma ce va face…mi mila de ea….da oricum e viata ei…faca ce-a vrea” si da, pe langa ce e barfa mai e si o obsedare sa vorbesti de ea incontinuu. Continuam obsesia cu greselile din trecut, ai gresit si ai cazut, esti la pamant, murdar si plin de noroi si te zbati acolo, trece o saptamana si tu inca iti plangi de mila, trece o luna si tu inca analizezi problema, trec deja 3 luni si tu ramai obsedat de intrebari de genu “cum am reusit sa cad? De ce eu? Viata mea va fi la fel?” si obsesia deja s-a tatuat pe sufletul tau. Sa zic o obsesie mai cotidiana? Uite aici, muzica. Eu personal am observat ca sunt obsedat de muzica(si nu mi rusine sa o spun, da sunt obsedat caci o ascult zilnic, ba la televizor, ba la radio, ba la mp3player, ba la computer, etc) dar mai grav e de acei tineri care se regasesc in versurile(aici imi iau permisiunea de a fi subiectiv) acelea si traiesc zilnic cu piesa aceea, ajungand sa traiasca apoi speranta si povestea ba mai mult, frustrarea idolilor lor si devin obsedati nu de muzica ci de persoana care o canta. Obsedat de la muzica pana la un cantaret caruia nu ii pasa deloc de tine(nu e mult drumul),ajungi sa ii cumperi muzica sau sa o downloadezi-si devii cel mai bun fan prieten al lui (el nu te cunoaste, dar te iubeste si tot ce face o face pentru tine. Nu vi se pare cunoscute cuvintele acestea?). Acum poate vei zice “da mha roby, da de ce ma iei tu pe mine la rost ca pana la urma si tu asculti muzica non-stop,citesti stirile si esti la zi cu tot ce se intampla? Ce treaba ai tu cu mine ce ascult si fac? Sunt obsedat/a si da, imi place la nebunie! Daca nu as fi obsedat de ce se intampla in jurul meu, daca nu as fi obsedat de mass-media as fi prostul targului. Si pana la urma ce e rau sa fii obsedat in aceste lucruri?”. Raspuns la aceste intrebari nu am dar parerea mea e ca nu e bine (stiu ca parerea mea nu conteaza dar am libera parere de scris un post asa cum si tu ai libera postare unui comment)Ce sa mai zic de obsesia de messenger, hi5, myspace(nu zic nimic ca aici sunt altii specialisti care pot zice). As putea sa fac acuma pe tipul spiritual “cand ai stat ultima oara 4 ore in fata calculatorului si cand ai stat 4 ore in fata Bibliei sau pe genunchi?” da’ nu o fac caci nu sunt si nu pot sa cer sau sa intreb de la cineva un lucru pe care eu nu-l practic.
Sincer sa fiu nu stiu daca e bine sa fii obsedat de ce faci zilnic sau nu, nu stiu daca e bine sa stii toate stirile si sa te documentezi sa fii la zi cu tot ce se intampla, sa asculti zilnic muzica, sa stai zilnic pe mess, sa faci aceleasi lucruri in fiecare zi, fara de care ziua ta nu ar fi implinita.
Citesc randurile ce le-am scris mai sus si ma regasesc in fiecare exemplu si simt ca nu e bine. Poate acuma sunt prea dur si intunecat cu ce am scris mai sus dar cred ca acesta e adevarul. Ca orice problema exista si o rezolvare. Propunerea mea ar fi sa iesi din cotidian, sa iesi din cercul obsesiei pe care l-ai creat zilnic “te trezesti…XYZ….mergi la XYZ…acolo faci/esti/arati/zici XYZ…vii acasa pe strada XYZ….acasa stai/faci/esti/arati XYZ….etc” si sa iti deschizi orizonturile. Sunt atatea lucruri pe care sunt sigur ca nu le cunosti si nu le-ai vazut dar ti frica sa le descoperi sau pur si simplu ti prea comod sa te misti putin. Tu alegi: sa ramai obsedat de toate aceste mizerii zilnice sau sa descoperi lucruri noi si sa te bucuri de ele?
P.S.: Piesa care m-a inspirat P.O.D. -Addicted(daca vi se pare prea dura nu va uitati la video)
Am fost prezent in sala…locul 18 randul XII langa o doamna bine inaintata in varsta, blonda, cu ochelarii de profesoara, analiza fiecare persoana…am ajuns sa fiu tinta ei de analiza…”acest tanar in tricou negru si cu castile la urechi il asteapta pe maestru? si mai are si o sticla de pepsi la jumate in brate? cred ca s-a pierdut…de fapt sunt sigura” poate ii zburau gandurile astea in cap caci si-a intors repede privirile catre alti tineri….in dreapta mea s-a inghesuit o doamna care a venit cu prietena ei la spectacol…si ea tot blonda cu ochelari de profesoara…am avut blestemul de a sta intre doua doamne profesoare…. blonde!
Lumea din sala zumzaia….”ai un loc langa tine” striga chelul din dreapta…”bha nu stiu ca e o poseta, da hai ca facem un loc special pentru tine” zise barbosul cu ochelari din fata….s-au stans luminile…ultimele asezari; s-au facut…intuneric…negru…respiratii…intuneric….tacere…doamnele de langa mine au tacut-in sfarsit….incepe un sunet care nu iti dai seama ce e….curge apa….parca nu se opreste…reflectoarele isi fac simtita prezenta…pe scena apar reflectoarele….un barbat nu foarte inalt…cret…cu o camasa alba si pantaloni negrii…lumea incepe sa aplaude…trage cu coada ochiului asiguranduse ca toata lumea aplauda…si isi continua mersul jocului…mima pe gentlemanul….miscarile erau ample si sigure…barbatul stia ce vrea sa arate…simtea ce vrea publicul sa vada…dorea sa dea mai mult decat miscari si grimase…dorea sa dea sentimente…a continuat cu o scena…au inceput aplauzele…a continuat cu o alta scena…aplauze…scena…aplauzele…momentele si aplauzele….
s-a schimbat…era in tricou negru…statea pe scaun…nu se miscau decat mainile…a dat traire mainilor…mainile parca erau 2 actori antrenati de ani de zile pentru a juca aceste minute…parca erau ca si Isus care s-a pregatit 30 de ani pentru ultimii 3 ani….dreapta si stanga…dreapta aici stia ce face stanga…stanga ura dreapta…
dreapta o lovea..stanga plangea…stanga fugea…dreapta urmarea…stanga a obosit…dreapta a omorato…dreapta era Cain…Cain si-a dat seama ca a gresit…a vrut sa se smulga din trup si sa fuga…nu a putut…a murit si dreapta…a fost blestemata dreapta…
a continuat un dans…a continuat maestrul cu dansul….lumea se regasea in dans…nu-l priveai ca pe un dans oarecare…ca pe un dans in fiecare zi din coltul strazii…era dansul vietii lui…era dansul visului….oamenii din sala s-au regasit in dans…culorile isi aveau efectul…am vazut ca oamenii aceia traiau dansul lui…erau orbiti de dansul si miscarile lui…erau absorbiti de atmosfera…omul traia…transmitea mai mult decat miscari si trairi…transmitea viata…transmitea un drum…o fapta…o vorba…un ceva ce nu multi pot…un artist consacrat…un artist de renume crestin care vorbeste frumos si are un talent miscator…un Dan Puric cum il vedem in ecrane, pe scena si dupa microfon!
…asa ca am luat o decizie…”voi fi mai mare decat el, voi fi mai recunoscut decat el…pentru ca eu il voi face cu un scop mai maret decat entertainmentul publicului…il voi face pentru salvarea lor”…Acuma cei care ati citit aceasta decizie sunt sigur ca va-ti gandit “esti un prost si un naiv Robi…nu vei ajunge niciodata ca si el…nimeni nu te baga pe tine in seama…si pana la urma cine esti tu ca sa te intereseze salvarea oamenilor?” Pentru ca inainte cu cateva zile…intr-o duminica dimineata cineva m-a intrebat “ai luat aceasta decizie de compasiune pentru oameni? ai luat aceasta decizie de a salva pe cei din jurul tau? vrei sa faci o schimbare?” si eu am luat aceasta decizie…cat tine de mine voi face!
Asa-i ca suna ciudat si egoist si nesimtit din partea mea sa iau asemenea decizii?…In societatea de astazi nu poti sa fii altcumva decat ciudat si cu tupeu, dar daca te gandesti ca Moise i-a dat Domnului toiagul lui, Petru i-a dat corabia lui Isus, Zacheu a coborat din dud, Noe i-a dat statutul lui…
….Eu in rest ce am sa ii dau?
Eu vreau sa ii dau “toiagul” meu, sa urce in “corabia” mea si sa faca ce vrea….
