Că sunt înnebunite după băieţi răi…de fapt

Înainte să daţi cu pietre vă rog fiţi paşnici/paşnice…

Sincer, mă distrează toată această teorie de “fetele cuminţi sunt înnebunite după băieţi răi”. O teorie impusă de Hollywood unde există un happy end. Săraca fată nevinovată, ajunsă să fie băgată în seamă de băiatul rău, se descoperă că acest băiat rău are şi el sentimente, avem o mică întorsătură de situaţie şi la final, el de fapt e tipul frumos şi bun care ajută pe oricine, chiar şi pe cel mai nenorocit om din şcoală lume.

Acum îmi vin în minte aceste 2 filme care au înnebunit toate fetele şi…băieţii au fost obligaţi să se uite la film să vadă motivul. A walk to remember, un film din 2002 care a făcut furori prin licee, facultăţi şi biserici. Seri de revelion sau colinde erau presărate cu “A walk to remember” şi cu câte un awwwwwwwwww…….Landon băiatul care trebuie “reabilitat” de Jamie. Landon care pentru fata aceasta care înainte nu dădea doi bani, acum îl loveşte pe cel mai bun prieten al lui şi învaţă roluri pentru teatru.

Al doilea film mega-extra-hyper-fabulos(?) este…..tam…tam….Twilight, tot un băiat rău şi misterios în acelaş timp, îşi face de lucru cu tipa nouă şi inocentă de 17 ani decurând venită în liceu. Nici aici nu se întâmplă nimic pentru că băiatul rău poate să iubească, nu se grăbeşte, nu cucereste, nu consumă. Edward iubeşte: obsedant, cu disperare, dependenţă, dincolo de limita raţiunii. Edward nu caută sex-ci oferă tandreţe şi cuvinte îmbătătoare. “Your scent is like a drug to me, like my own personal brand of heroin”. Edward este motivul pentru care se uită fetele la Twilight iar Bella este motivul… care a mai rămas să se uite şi băiatul constrâns de situaţie să se uite la acest film. Să nu intrăm la partea de citit cartea. Adică, cine mai citeşte cartea când e filmul, nu?

Şi e cât se poate de adevărat în lumea reală, că acele fete cuminţi îşi fac de lucru cu băieţii răi. De ce? Că poate îl poate schimba? Hmmmm….Sau poate că vor şi ele ceva adrenalină că s-au săturat de băiatul bun care vorbeşte frumos şi îşi respectă familia. Se respectă pe el şi pe ea. Are cei 7 ani de acasă şi e un om harnic care poate munceşte şi face şi facultate. De fapt cine nu s-ar sătura, nu?

Dar un lucru pe care nu l-am întâlnit aşa de des, băieţii buni care să fie înnebuniţi după fetele rele. Adică să fim sinceri, câţi dintre băieţi vor să aibă de-aface cu fetele rele?

 

Inainte cu 5 minute

Stateam linistit pe scaunul numarul 2. Multa forfota in jurul meu, oamenii intrau si ieseau. Persoane cunoscute, persoane necunoscute. Nu ma interesa cine intra si cine nu. Eu aveam scaunul meu cu numarul 2. Nimeni nu ma putea impiedica sa ma ridic si sa ma mut. L-am cumparat special pentru mine si ma simt bine eu cu el. Punga de popcorn se golea si filmul inca nu a inceput, paharul s-a incalzit si sucul nu mai avea acelas gust ca si la inceput. Se sting luminile. Lumea s-a linistit. A intrat in sfarsit si ea, filmul nu putea sa inceapa fara sa intre si ea. Ok, toti fericiti. 5-4-3-2-1.

Si apare tipu care zice “Singurul lucru de care îmi pasã este faptul cã îmi e imposibil sã îmi pese de ceva. Si asta mã preocupã.” sincer si la obiect. Continua viata prezentata de el, o viata plictisitoare, o viata de caine, o viata fara nici o preocupare, o viata neutra. Si apoi bangggg…cum intra Angelina Jolie pe scena cum incepe…boom in dreapta…bang in stanga…gloante care se curbeaza….nare sparte….masini care sar….ochi frumosi….taieturi…sange….Pana la urma totul e o poveste frumoasa a unei “Fratii de asasini” pusa pe ecrane. Chiar incepea sa imi placa genul asta de film deoarce de mult nu am mai vazut unul. S-a ajuns la cine trebuia sa fie nu a fost caci cel care a fost antrenat a fost antrenat sa omoare pe cine nu trebuia omorat caci seful schimba situatia. “de ce trebuie sa moara? pentru ca asa e soarta! soarta te omoara” Ajuns la final, cand se descopera adevarurile.

Ma uit in sala, si ecranul se reflecta in ochelarii brunetei din fata mea, popcornul s-a golit si sucul parca s-a evaporat. Ma deranjeaza telefonul, suna, raspund nevinovat la mesaj, iarasi ma deranjeaza, “da-l incolo” si continui filmul. Ma deranjeaza telefonul scaunului 4, IPhone de lumina toata sala…”Da, sunt la film! …Da, maine la 08:00 pornim! …Stie si ea!… E cu mine!… Bine! Pa” Si lumea s-a mai linistit.

Angelina moare…aud ofturi si multumiri….baiatul indreapta arma spre Sloan….camera mareste pistolul lui William…tot mai mult…si mai mult…si mai mult….si…si….si se face intuneric…Toata lumea tace, crezand ca e parte din film…trec 10 sec,20,30-1 minut si se deschide o usa. “Va rugam sa stati in liniste…avem o…ahhhh….ooo, defectiune tehnica”. O blonda isi face aparitia comentand “nu ne zici macar sfarsitul”. Tipu iese. Trec 3 minute si se aude o alta voce. “Ne pare rau dar trebuie sa eliberati sala, avem o pana de curent in tot supermarketul. Ne pare rau. Eliberati sala. Va multumim” Comentariile catre nevinovatii superviseri zboara “Ne primim biletele inapoi….(blonda continua)…si pana la urma cum se termina filmul?….putem veni si maine?….nu aveti o sursa proprie de curent?….#$@*$#@*$#@*$@**$#@ a mea si$#@$#@ si a $@#$@#$#@ ca ma duc sa $#@$#@” si toti pleaca.

Seara de film s-a terminat inainte de The Grand Finaly. Eu tot raman la parerea ca glontul nu poate sa isi schimbe traiectoria o data ce s-a pornit pe drum, insa Angelina Jolie si Morgan Freeman pot orice sa faca, dupa ecrane!

Juno

Doream mai demult sa ma uit la acest film, asa ca am tot intrebat lumea ce parere au despre “Juno” si am primit multe pareri (cand faci marea prostie sa intrebi lumea despre parerea lor…vei primi raspunsuri care nu te ajuta cu nimic) de la “cel mai tare film care l-am vazut” pana la “cel mai nasol timp petrecut in fata unui ecran”.

Mi-a placut cum a inceput filmul. Un fotoliu, un suc de 3l de portocale, ea uitandu-se la fotoliu si spunand “it all started with a chair”. Si la finalul filmului “it all started with a chair”

Ceea ce vreau sa subliniez despre ce mi-a placut in film este:

-Prietena care cand a auzit vestea a fost langa ea in toate clipele, cand a mers sa faca avortul si nu a avut destul curaj. Cand toti din liceu o ignorau si o faceau tampita, ea era langa Juno. Cand trebuia sa nasca, o plimba cu caruciorul si o facea sa se simta bine. Cand Juno le-a zis parintilor problema, prietena ei cea mai buna a fost langa ea.

-Parintii ei. O mama vitrega intelegatoare, care a sustinut-o si a avut grija de ea. O mama vitrega care i-a luat apararea in momentele grele. O mama inteleapta. Un tata caruia ii era greu sa inteleaga ca fata ei de 16 ani e gravida, un tata protector “cand il prind pe baiat ii dau o mama de bataie”, un tata mai mult decat un tata-un prieten la locul lui in momentele grele.

Un film simplu, fara prea mult tam-tam, un film intr-un oras simplu, cu oameni simplii, cu situatii cotidiene zilnice, cu probleme normale.

Un film care daca vrei sa stai intr-o seara in canapea sa te uiti cu oala de popcorn in mana pe timp ploios, un film simplu care merita vazut simplu.

It all started with a chair

Never Back Down & Karate Kid II

Am fost curios de fulmul “Never back down” sa vad despre ce e vorba…pe scurt cam asta ar fi…un tip nou…oras nou…liceu nou…obiceiuri noi…familie fara ta cu un frate si o mama…fata blonda, frumoasa filmului si prietena tipului rau…eroul nostru injosit…se antreneaza…antrenor cu rabdare si pasiune care vede ceva maret in el…la final se lupta cu baiatul rau…lumini…se concentreaza…il bate…happy ending…

O asemanare intre “Never back down” si “Karate kid “?…foarte mult…cam si cum filmul din 2008 ar fi ceva remix dupa filmul din 1984…ceva innoire al lui karate kid…imi amintesc cand am vazut prima oara karate kid…am vrut si eu apoi sa devin un luptator…sa ma bat pentru dreptate…sa fac antrenamente si toate cele…

Vedeti si voi care e asemanarea si deosebirea intre aceste filme!

In the Land of women

Un lucru care pare tare ciudat…adica cum sa fii “in the land of woman”…cu greu! Dar un regizor a reusit sa il puna pe un film si l-am vazut mai demult, chiar am fost curios sa vad cum e treaba cu “in the land of woman”.

Stateam si ma gandeam ca totusi e ciudat sa te afli intr-o lume ca si aceasta…”o lume a femeilor”. Dar, noi barbatii nu avem ce cauta in aceasta lume, chiar daca primim viza, chiar daca avem pile…nu se poate….nu avem ce cauta…nu e in spatiul Schengen, nu e in U.E., nu e cu NATO….e o lume in care toti barbatii ar dori sa fie, sa cunoasca….dar pacat de acesti barbati…de ce?…pentru ca vor afla misterul care femeile sunt mai interesate…acel mister care pentru noi voi femeile sunteti ca niste extraterestrii…stim ca existati dar nu va putem intelege!….chiar daca traim cu voi, chiar daca va vedem in fiecare zi, vorbim cu voi in fiecare zi… NICIODATA NU VOM AJUNGE SA VA INTELEGEM! si pentru asta trebuie sa ii multumim lui Dumnezeu…e mai bine in lumea noastra de-nimic!

Au incercat si filmele sa puna ceva pe ecrane dar nu au reusit, doar au improvizati, doar s-au chinuit si….rezultatul….nimic! Degeaba fratilor ne chinuim sa le intelegem…ele de aceea sunt pe pamant ca nu le putem intelege…oricat am studia o femeie, oricat am sti de multe despre ea…tot nu o vom cunoaste cu totului! si asta e farmecul…si asta e frumusetea…ca nu le putem cunoaste….nu avem ce cauta la ele in lume! sa le lasam acolo pe ele in lumea lor…lumea sensibilului!

Am dat de 2 filme care is mai vechi si cerceteaza acest teren minat….atentie!

Parerea mea este aceasta….frate, nu te baga acolo!

4 luni 3 saptamani si 2 zile

Azi am stat si m-am uitat la filmul acesta.

Da, ca si o productie cinematografica care a castigat atatea premii e ok…e in regula…

Ca si film de unde sa inveti ceva…hmmm…poate prea putin…desi cu partea financiara care a avut-o e plauzibil…merita laudele si respectele telespectatorilor caci a reusit totusi sa faca un film care se ridica peste un standard….

Dar parerea mea personala…actorii puteau mai mult…iar cateva secvente nu mi-au placut…desi chiar daca aia e realitatea si realitatea e dura si rea…dar sa nu uitam ca daca s-ar fi uitat un copil de 13 ani(pentru ca la inceput a zis”interzis copiilor sub 12 ani) la acel film ar fi avut cateva intrebari neplacute parintilor….

Dar merita aplauzele finale…isi merita premiile si se vede ca romanul poate mai mult, mai profund…chiar si cu putinul care il are castiga mai mult decat celalalt regizor strain.

Inca un motiv pentru care romanul poate mai bine si mai mult decat altul…inca un motiv pentru care suntem romani…inca un motiv pentru care ne putem mandri…inca un motiv!

Restul e tacere

 

Aseara am fost cu o parte din trupa de pantomima la filmul Restul e tacere! (ne pare rau ca nu au venit si ceilalti)

Sunt foarte incantat de ce au reusit romanii nostrii sa faca, mi-a placut mult de tot tema pe care s-au dus ei.

Pe scurt ar fi in felul urmator….tatal nu-l lasa pe el sa isi urmeze un vis pentru care toata lumea radea, a ajuns la un om bogat, i-a dat 2 banuti, l-a luat sub aripa lui, au pus filmul pe role, dragoste, certuri, bani, ipocrizie, scandaluri, furtisaguri…pana la final si-a atins scopul…a facut un film de 2 ore despre razboiul de independenta a romanilor. Nimeni nu a crezut in el! El a reusit…a fost cu tupeu…nesimtit…pasiune…dragoste…ce si-a propus a reusit!

Acest lucru mi-a ramas pecetluit in minte….daca vrei sa faci ceva se poate! Cum el dorea neaparat sa faca un film de lung metraj de vreo 2 ore in care risca foarte mult…sa nu il cumpere nimeni caci e foarte lung…la cinema sa nu vina toata lumea caci e lung si oamenii au nevoile lor…citez “oamenii mai trebuie sa mearga sa se si pise…cine va sta 2 ore la un film?”

Un lucru totusi fain ce mi-a mai placut cand l-a dus pe Leon(sponsorul care i-a dat bani…un nobil mare…care investeste doar atunci cand crede ca merita…care investeste doar atunci cand vede ceva..si la inceput i-a dat 2 banuti) intr-o sala de cinema unde biletul e 1 leu…a vazut un film comic si intre filme a fost pus “Hamlet” si era partea cu regele care se uita in camera de filmat si zicea “Leon…ai incredere in omul acela…ai incredere”…iar nobilul s-a ridicat si a zis “da, am incredere in el”. Mi-a placut tupeul tanarului de 25 de ani, acel tupeu pentru ce dorea el sa faca,  aceea frica pentru femei, aceea  dragoste  pentru pasiunea  care o are…Grig (Marius Florea Vizante)   a domnit!…..

Deci se poate…trebuie sa vrei…sa poti…ai un vis….urmeaza-l…si ce daca lumea rade de tine? urmeaza-l!…vrei sa iti faci firma…da-i drumul…vrei sa fii cel mai bun chitarist…pune pasiune in chitara ta…lucreaza…crede…vrei sa fii cea mai buna cantareata…lucreaza si doresteti tot mai mult si nu lasa pe nimeni sa iti distruga visul…vrei sa iti faci o scoala de coregrafie…ce mai astepti?…vrei sa iti faci propriul tau talk-show….crede…lupta…fii cu tupeu pentru ce vrei….vrei sa fii mare vorbitor…vorbeste…invata…..totul se poate doar sa vrei…sa iti alegi drumul tau si sa mergi pe el…nimeni nu va dori sa mearga pe drumul tau ci tu vei fi singur….si vei birui impreuna cu bunul Dumnezeu…crede in dragoste si pasiune…crede in adevar…crede in ceva ce lumii li se pare absurd…crede ca poti sa aduni mii de oameni la un loc sa le dai ceva…crede ca ai ceva ce lumea nu are si fara tine vor muri prosti daca nu vor auzi de tine…daca nu vor vedea lucrarea ta…daca nu te vor vedea pe tine ca si un lucrator….crede in tine si in Dumnezeu…crede in lucrarea ta…crede in visul tau…urmeaza-ti viziunea…vei birui…vei avea o victorie pura…

Filmul e cam asa….(wwww.restuletacere.com)

Bucuresti, 1911.

Nori de praf si parfumuri frantuzesti, vrajitorii si telefon, copii desculti si toalete elegante pe bulevard, miros de cîrnati si batai cu flori la sosea, sclavagism si sindicate, noroi si tocuri înalte. Si peste toate acestea, un nou templu al pacatului:

Cinematograful…

Majoritatea oamenilor “subtiri” nu dau doi bani pe viitorul acestei curiozitati tehnice. Cîtiva însa pariaza cu viata lor. Ei sînt adevaratii jucatori…

GRIGORE URSACHE (Brezeanu, în realitate) e un “enfant prodige” de 20 ani, rasfatat, arogant si complexat, in acelasi timp, de personalitatea si succesul public al parintelui sau – vedeta comica a Teatrului National. Grig devine autor de film într-un moment în care notiunea de “film” abia incepe sa se defineasca.

LEON NEGRESCU (Popescu, în realitate) pozeaza în senior feudal, vizitat de deliruri mesianice, construindu-si reputatia unui Mecena ticnit. Omul crede cu încapatînare în misiunea sa divina de Protector al Culturii Românesti. Cam mult misticism pentru un producator de film!

Talentul lui GRIG si banii lui LEON vor crea o productie cinematografica, primul film de lung-metraj din România: o reconstituire gigantica a Razboiului de Independenta din 1877. Douasprezece bobine (o lungime nemaiauzita în epoca) apte sa umileasca cele mai ambitioase productii europene sau americane ale timpului…

Dar chiar si în zorii istoriei cinematografului, drumul spre sala de cinema e plin de obstacole. Exista forte adverse, pandind in umbra. Care ar fi acestea?

GAUMONT, PATHÉ… Marile companii europene. Capitalul strain – si, ca si cum lucrurile n-ar fi destul de complicate, o FEMEIE.

Tînara, ambitioasa, inconstanta, fascinanta si rapace ca si secolul care începe.

E o poveste in parte adevarata. “INDEPENDENTA ROMÂNIEI” a fost efectiv primul lung-metraj din istoria cinematografiei românesti. El exista si astazi în Arhiva Nationala de Filme si poate fi gasit in format DVD.

“RESTUL E TACERE”  se vrea un film baroc si vital, emotionant si burlesc, ce încruciseaza numeroase destine, amesteca realitatea si fictiunea, comedia si drama într-o larga desfasurare simfonica: iata o fresca despre un timp si un spatiu în care progresul si influentele occidentale castiga teren in lupta cu mostenirea Orientului, în timp ce românii se îmbata constiincios, muind mititeii în sampanie.

In centrul acestui tablou, doi protagonisti: GRIG si LEON, cu bizara lor relatie de dragoste/ura.

Cu nebunia lor nediagnosticata, dar împartasita.
Cu obsesivele lor visuri de glorie.
Cu tradarile lor succesive.
Cu clipa lor de zbor sublim si cu prabusirea finala.

Este o poveste despre cucerirea (sau pierderea) independentei: cea istorica, cea financiara si chiar cea familiala. In timp ce, dupa secole de dominatie otomana, o tara îsi sarbatoreste libertatea într-o euforie aproape indecenta, Grig si Leon îsi duc fiecare propriul “razboi de independenta”.
Leon împotriva companiei “Gaumonde”.
Grig împotriva autoritatii paterne.

Mai mult decît orice, este o poveste despre straniul concubinaj între Arta si Bani, despre confuzia tragica ce planeaza peste aceasta fragila alianta. Despre Michelangelii si Papii din toate timpurile.

Artistul si Finantatorul se ucid unul pe altul de-a lungul întregii istorii a omenirii. Dar peste aceste doua cadavre devorate de viermi, peste acest peisaj morbid, OPERA troneaza în toata splendoarea ei, cu un surîs patat de sînge pe buze.

Si totusi: daca aceasta alegorie despre conditia artistului va deveni perceptibila în film, aceasta nu se va întîmpla decît sub forma unei emotii obscure, un frison, un mister, ceva inexprimabil, aproape de ceea ce numim “magia cinematografului”.

Caci cinematograful, la momentul povestirii noastre, este cu adevarat magic! Sîntem în 1911. De-abia am depasit acel prim moment de panica, provocat de celebra locomotiva ce ameninta sa se prabuseasca peste public. Exista vrajitori: ei capteaza imagini si le fac sa miste pe pereti.

La celalalt capat al lumii, un anume Griffith îsi marturiseste rusinea de a-si cîstiga traiul cu o distractie de bîlci. “A 7-a Arta” urmeaza de-abia sa fie inventata. Dar publicul e deja asezat pe scaune, în întuneric…

Ia te uita! Misca!…

Knight Rider 2008

Cine isi aduce aminte de Kit…Knight Rider…Michael….80′…..

Se intoarce in 2008 sub o alta forma!

U got served

Un film de care nu m-as satura prea repede! Desi e vechi!

Bad Boys II

Stiu ca e vechi filmul dar imi place sa ma uit la el de fiecare data cand am posibilitatea!