Antonescu vs. Geoană-De ce…Dacă…

Nu sunt atras de politică şi mai ales nu sunt tipul acela care poate discuta prea mult de politică, cine ce a făcut, cine ce a promis. Nici la ştiri când mă uit nu sunt foarte interesat de promisiuni sau ce s-a mai întâmplat, noroc că mai am prieteni care sunt interesaţi de politică şi mă mai aduc la zi cu ce se întâmplă dar astăzi am fost curios de campania acestor doi candidaţi: Mircea Geoană şi Crin Antonescu.

Aseară am văzut la ştiri disputa celor 3 candidaţi la preşedinţie(Au uitat de Oprescu…) iar din toată discuţia pe care am văzut-o aşa pe sărite mi s-a părut că Antonescu are o aliură mai prezentabilă decât ceilalţi doi oponenţi ai lui, dar era cam prea direct şi ataca prea dur sub centura lui Geoană şi Băsescu. În schimb în Geoană am observat o mai mare diplomaţie decât în Antonescu şi Băsescu. Iar în Traian Băsescu am văzut populaţia româniei care dansează la nunţi şi beau pălincă şi le place prezenţa femeilor frumoase.

Acum am stat puţin şi am studiat campania lor electorală,

cand intri intr-o incapere cat de important e….

….e sa zambesti si sa intri cu o atitudine pozitiva. Am invatat de la cineva ca atunci cand intri intr-o incapere unde te asteapta oameni, sau unde este o intalnire trebuie sa ai tot timpul acel aer de pozitiv, sa zambesti, sa saluti….”sa aduci soarele si caldura inauntru”.  Si daca te doare capul, nu ai chef de nimica in clipa aceea la intalnire, nici nu stii dupa ce mai mergi acolo ca puteai sa faci ceva mai bun (ca de exemplu sa dormi sau sa stai pe mess) ce faci?…..nimic….pur si simplu iti pui zambetul pe fata…tragi un pumn de aer in plaman si faci pasul important de…a intra inauntru! Da asta e ipocrizie! Ar zice unii….Nu, nu e ipocrizie. E pur si simplu un ajutor pentru cei din jurul tau si….si de ce sa nu fii tu acela care schimba putin atmosfera?

dupa ce vei deschide usa, vei intra in incapere, zambind, salutand, si cu un aer optimist altcumva se va desfasura toata intalnirea si altfel se vor simti cei din incapere……

Asa ca:

1.Zambeste

2.Trage un aer pozitiv in piept

3.Fa primul pas increzator

4.Deschide usa cu tarie

5.Saluta frumos

Maybe i’m crazy

Te-ai trezit de dimineata, sau poate ai avut o noaptea prea lunga (din mai multe motive tehnice, fizice sau psihice) si ai sarit peste micul dejun. Faci obisnuitul si poate deja prea banal obicei de a porni computerul…RDS connection…yahoo messenger…5 new e-mails…Xennee, Yucru, send you an request on hi5…..new comment on your photo…add…check…reply…Ai terminat si cu conturile de impartit poze si de raspuns mesajelor. Frumos si dragut din partea ta. Ce urmeaza? clar…yahoo messenger…dar inainte sa nu uiti sa pornesti winampul:).

Pana aici totul frumos si linistit! O simpla zi din viata multora dintre noi!

Acuma insa vine nebunia care mi-a venit acuma in minte ascultand aceasta piesa. Cum ar arata o zi cand ne-am trezi, punem niste muzica, dansezi prin casa, mananci in fuga, cauti in telefon un prieten pe care de mult nu l-ai sunat si ai vorbit cu el. E usor sa iti faci prieteni noi, dar e greu sa ii regasesti pe cei vechi. Iesi afara, zambeste la lume, trimite 10 mesaje de dimineata (asta daca ai credit clar:) ) de buna dimineata, cumpara un pachet de bomboane cu tine, imparte-le celor cu care esti poate in birou sau poate in sala de clasa, daruieste o floare cuiva.

Stii care va fi uimirea lor “Esti nebun? Ce s-a intamplat cu tine?” si vor incepe sa rada. Si ce e mai frumos decat sa vezi pe cineva zambind, simtindu-se bine din cauza ta.

That make you crazy. Be crazy. Fii nebun o zi.

Da, azi m-am trezit mai tarziu cu 20 de minute dar am fost mai nebun, am mers in pijama la masa, am pus muzica tare la mine in camera, am cantat in birou si 3 colege au inceput sa cante cu mine, ce urmeaza?:))

This will be a crazy day!

Poate nu vei asculta piesa ca ti se va parea cunoscuta dar pe mine unul piesa aceasta azi m-a miscat putin de pe scaun.

3 saptamani

Avionul si-a luat zborul…domnisoara cu ochii albastrii si parul negru sta departe de mine acum…ea e singura cunostinta pe acest avion..ne-am cunoscut inainte sa ne imbarcam…amandoi fiind foarte aerieni…”prima oara?…prima oara…lisabona?…lisabona…singur?…singur…” dar ea sta pe scaunul 7C si eu stau cu mult in spate pe 3 scaune 24DEF….dar cineva incepe sa imi aline singuratatea…in 15 minute primesc de mancare…imi creste zambetul pe buze…inca 2 pahare de cola dubleaza zambetul. Mi-am schimbat prietenul, acum mp3playerul imi este cel mai bun prieten si adormim frumos impreuna intr-o armonie mai mult decat perfecta…ma deranjeaza o micuta blonda care tot fuge in sus si in jos…”da-i pace ca asa erai si tu cand erai mic doar ca tu erai baiat si erai brunet”-ma gandeam eu.

Acuma stau si ma gandesc prin ce am trecut si ce ma va astepta. Am fost mai mult decat binecuvantat vara aceasta…o iesire perfecta cu familia mea unde am vizitat muntii Tatra in Slovacia…am continuat cu tabara magnifica de la Suncuius unde am reusit sa sterg cu radiera toate greselile care le-am facut, sa imi cer iertare persoanelor care au suferit din cuaza mea si sa incepem un alt capitol al vietii…am ajuns sa inteleg menirea Domnului care si-a intins mainile de la Est catre Vest pentru O LUME INTREAGA, si ca secerisul e mare si Mangalia e campul nostru de razboi…DAR…

DAR….urmeaza acum 3 saptamani inc are nu stiu ce va fi…nu stiu la ce sa ma astept…stiu doar ca vor fi 3 saptamani de practica, de lucru in domeniul marketingului….3 saptamani care ma vor provoca….dar care ma vor provoca la ce? Cele 3 saptamani vor fi numerate zilnic si analizate, puse in balanta si meditate…cele 3 saptamani vor avea un avantaj sau un dezavantaja…Portugalia imi va deschide ochii sau mii va inchide?…3 saptamani in Portugalia…3 saptamani departe de acasa dar totusi mai aproape de El….

3 saptamani….

East to West

A trebuit un dans sa imi dau seama ce inseamna East to West. A trebuit o saptamana sa imi dau seama ca oamenii mor de foame, copii traiesc in mizerie si inca mai exista oameni care jertfesc, sufera ca sa ii faca pe altii sa zambeasca. Mi-a trebuit 19 ani ca sa ajung noaptea in mare sub cerul instelat cu niste oameni magnifici. Mi-a trebuit 19 ore cu trenul ca sa imi dau seama ca trebuie sa imi controlez “iesirile”.

From East to West au venit ei ca sa ii ajute pe cei in mizerie, sa puna un zambet pe buzele picilor, sa ajute la alinarea durerii, sa ajunga la politie ca sa isi dea seama de puterea lui Dumnezeu, sa stea in caldura infernala pentru a asculta fiecare durere, fiecare minte bolnava, fiecare suferinta acumulata pana acum.

From East to West au venit cei care au ajutat la construirea zidurilor, la pregatirea unui templu, la pregatirea unui centru de binefacere pentru comunitatea tigano-turco. Condusi de pasiunea pentru oameni, de dorinta de slujire pentru Dumnezeu si de o inima mare si larga au ajuns sa ridice zidurile, sa toarne coloanele si la final sa termine cu “pana de Craciun trebuie sa mai venim inca o data pentru ca lucrarea noastra nu s-a terminat aici”.

Datorita unei familii au fost toate acestea posibile, datorita unei viziuni, datorita unui vis trimis de Dumnezeu. Datorita unui om magnific prin care Dumnezeu si acuma lucreaza in aceea comunitate unde altii merg sa isi petreaca vacanta pe plaja, la mare, la soare, intre oameni normali si simplii. Altii care isi traiesc mizeria in aceea comunitate nu au reusit sa iasa mai mult de 10 metrii din afara curtii, sa vada marea, sa vada plaja, sa vada oamenii zambind.

Mi s-a rupt inima cand ma uitam in ochii micutilor bucurosi de niste banale baloane de sapun, de niste baloane umplute de aer. Zambeau de la o ureche la alta cand ii tineai in brate, cand dansai cu ei. Baiatul in carucior plangea de fericire (cred ca a fost primul lui zambet de fericire), il chema Ciprian si zambea. Atat am stiut de el atunci, dar parca si acum imi aduc aminte de bataile din palme ale lui, de lacrimile din ochi, si de zambetul care ni-l arata.

Acei oameni au nevoie de zambet, de fericire, de cineva care sa ii tina in brate, de cineva care sa le asculte durerea si povara. Au nevoie sa fie intelesi si ajutati. Pot si singuri dar sunt slabi pentru a face primul pas.

A fost nevoie de o saptamana sa ne dam seama 6 tineri ca in Mangalia este mult de lucru, a fost nevoie de o saptamana petrecuta in jurul a unor straini sa ne dam seama ca e comunitatea noastra, e tara noastra…trebuie sa fie proiectul nostru. Secerisul e mare, lucrarea e mare, oamenii sunt flamanzi si asteapta sa fei hraniti, sa fie invatati cum sa se hraneasca. Tanjesc dupa dragoste, dupa invatare, dupa o imbratisare. A fost nevoie de o piesa sa imi dau seama ca trebuie cu totul “with everything” sa il urmez pe El si sa il laud cu tot ce am.

A fost nevoie de un dans sa imi dau seama ca ranile din mainile intinse pe cruce acopera pamantul intreg de la Est catre West.

Puterea de a-ti alege drumul

Da, un post care mi-a starnit curiozitatea si am fost curios ce se vorbeste despre “puterea de a-ti alege drumul”. Cea mai satisfacatoare cautare a fost de la Issabelle Iacob care este director general al Help Net Farma SA care zice cam asa:

Mă gândesc la putere nu ca la un titlu, ci ca la un lucru personal, strâns legat de fiecare. Marile personalităţi, când intră într-o încăpere, fac ca lucrurile să se schimbe, energia devine pozitivă, carisma lor influenţează întreaga audienţă. Văd mai degrabă puterea ca pe abilitatea de a-ţi hrăni încrederea şi de a-ţi cunoaşte punctele forte. Sigur, cu toţii aspirăm către un ţel, avem un ideal. Mai dificil e să ne angajăm pe această cale şi să ne dezvoltăm pas cu pas. Armonia nu se instalează de la sine, ci trebuie cucerită. Este important să-ţi găseşti vocaţia, să cauţi în direcţia potrivită pentru tine şi să nu faci eforturi pentru a fi cineva care nu eşti de fapt. Puterea înseamnă şi să ştii să spui „nu“, să aştepţi oportunităţile pe care să le simţi dedicate ţie.

Cand toti ajungem la un drum in care trebuie sa ai destula putere in a-ti alege drumul, normal ca fiind inca “incepator in viata” apleci urechea in dreapta si in stanga ascultand sfaturile parintilor (care se face ca ei stiu viata mai bine ca oricine si in multe cazuri se ajung la vorbele lor), sfaturile prietenilor (care iti doresc binele si iti arata o cale usoara si simpla), sfaturile “pescarilor dezamagiti” (care cred intr-o momeala cu care au prins ei un “peste” si raman tot pe “momeala” aceea ca siguranta de a prinde peste e mare-gresit. Vremurile se schimba, modalitatile se schimba, tehnicile se schimba, “pestii” se emancipeaza, “momelile” se schimba), sfaturile spirituale, sfaturile scolare, etc. Si ajungem ca din toate astea sa luam ceea ce credem noi ca e bine si sunt cazuri in care nu ne asemanam in ce vrem sa facem, de ce? pentru ca am ascultat atatea sfaturi. Normal ca exista si altii care se arunca in mare si vor sa o treaca inotand-o fara nici un antrenament-majoritatea acestor cazuri se vor ineca sau datorita unui “val” vor ajunge inapoi pe mal-tradus-li se mai da inca o sansa.

Cred ca in primul rand trebuie sa stii unde vrei sa ajungi, ce vrei sa faci incontinuare. Pana la urma facultatea nu iti da multe oportunitati, e doar un minuscul ajutor in viata care in multe cazuri se poate ba cu el, ba fara el. Nu vreau sa intru acum in tema facultatii ca si un ajutor in viata(poate cu o alta ocazie).

Primii pasi, cred eu, pentru a avea puterea de a-ti alege drumul, e in felul urmator:

1.Viseaza-ai tot dreptul sa ai vise mari, sa ai planuri mari.

2.Sa stii unde vrei sa ajungi si ce vrei sa faci- sa nu ajungi la un moment dat ca si Alice in Tara Minunilor care ajunge sa intrebe pisica de Cheshire in ce directie sa o ia si primeste un raspuns plin de adevaruri: „It doesn’t matter which way you go, if you don’t care where you want to get to“.

3.Risca-risca in viata, fii tupeist si risca pentru a ajunge cineva, sau sa faci ceva.

4.Crede-crede in puterea lui Dumnezeu, in planul Lui pentru tine. Dar e important sa crezi si tu in tine.

5.Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima-sa nu iti para rau niciodata dupa ziua care a trecut.

Normal ca ce am scris eu mai sus nu sunt ajutoare in viata, nu e reteta succesului(nici nu cred ca exista o reteta a succesului). Nici macar nu cred ca poate te va ajuta pe tine, cel care le citesti si poate razi la ele sau te gandesti serios. Crezi, nu crezi, e problema ta pana la urma daca vrei sau nu!

Iar in final as putea adauga, ca pentru a ajunge sa faci toate aceste lucruri, ce le-am enumerat eu mai sus, trebuie sa ai putere de a-ti alege drumul.

Pentru acest post am ales piesa celor de la Linkin PArk cu Busta Rhymes-We made it

Dorinta sau nevoie?

“Daca ar fi sa alegi intre dorinta si nevoi, ce ai vinde oamenilor?” La aceasta intrebare parca mi s-a oprit inima la loc, parca in gat mi s-a blocat un pumn de oxigen si nu putea nici fi dat afara nici inghitit! Stiam ca daca ii raspund una sau alta nu e bine, nu stiam mentalitatea lui, nu stiam el ce vrea sa faca si unde vrea sa ajunga! Intrebare taietoare. “As vinde nevoi oamenilor, caci ei oricum trebuie sa cumpere, sa traiasca din acele nevoi. Iar in Romania cum dorintele sunt un lux, daca le mai raman fonduri financiare pot sa cumpere si dorinte.” “Gresit”….bbbbaaaaaannnnnngggggg……Si eu ala care am crezut ca raspunsul meu va fi corect. (corect e din punct de vedere al economiei din Romania, corect e din punct de vedere al vanzatorului din piata sau al proprietarului de supermarkete…..) M-a lasat putin in ceata raspunsul lui, care nici acuma nu il mai tin minte asa de bine. Asa ca pe drum catre casa macinam eu singur raspunul “dorinta si nevoi” pana am ajuns la punctul de “dorinta trebuie vandut oamenilor, pentru ca ei sunt nevoiti sa cumpere nevoi”(d.p.d.v. al marketingului).

Daca ar fi sa alegi intre nevoi si dorinte, ce le-ai vinde oamenilor? Aceasta intrebare ar putea fi pusa de la primar, pana la proprietarul de o firma internationala, terminand cu un preot/pastor. Noi ce vrem sa cumparam pana la urma? Nevoi sau dorinte? Chiar as fi curios ce raspuns ar avea un primar, un patron la o firma internationala, un pastor, un misionar, un profesor si un politist.

NEVÓIE s. 1. v. cerinţă. 2. v. trebuinţă. 3. necesitate, trebuinţă, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile şcolii generale.) 4. (la pl. art.) v. necesităţile. 5. v. sărăcie. 6. v. dificultate. 7. v. încercare. 8. v. necaz.

DORÍNŢĂ s. 1. v. aspiraţie. 2. v. cerinţă. 3. deziderat, doleanţă.

1.Daca mergi intr-un supermarket doresti sa iti satisfaci nevoile sau dorintele?

Nevoie-paine. Dorinta-paine neagra cu cereale. Diferenta-dorinta e mai scumpa decat nevoia.

2.Daca mergi intr-o biserica doresti sa iti satisfaci nevoile sau dorintele?

Nevoie-trebuie sa fii constient de ce ai tu nevoie, dar nu intotdeauna cu ce ai tu nevoie e si nevoia lui Dumnezeu pentru tine.

Dorinta-dorinta de un program linistit sau un program plin de entuziasm. Asteptarea unui lucru anume de la programul din aceea zi de la biserica. Dorinta/asteptarile cu care mergi.

Diferenta-nevoia ta trebuie sa fie in concordanta cu a lui Dumnezeu pentru tine=>nevoia nu tine doar de tine. Dorinta tine doar de tine!

Si pana la urma si noi ca si simplii oameni ce vindem celor din jurul nostru, nevoie sau dorinta?

Pana la urma s-ar putea diseca acest subiect in mult prea multe exemple, pareri, idei dar tot la un punct comun se va ajunge: Lumea aceasta se invarte a doua cuvinte: dorinta si nevoie!

Suntem cu totii niste obsedati

Pe cand stateam in camera mea si ascultam niste muzica prin player dau de o piesa “Addicted”. Pana aici nimic nou si interesant. Dar mi-a venit in gand ideea ca toti am ajuns niste obsedati….ooo da dragul meu si tu cel care citesti aceste randuri esti un obsedat (poate ca nu iti dai seama dar uita-te in ultima saptamana care sunt lucrurile care le-ai facut zilnic). Intrebare: De ce suntem obsedati?

Pai simplu, suntem niste obsedati de toate mizeriile care ne da aceasta societate in care traim! De la minciuni “colorate”, promisiuni “iluminate”, fapte “adevarate”, stiri “miraculoase”, viitor “a-sigur-at” continuand cu examene “contrafacute”, profesori care iau bani de la studenti cu promisiuni de trecere si pana la urma “nu ajung banii…pentru ca elevul e nesimtit” si terminand cu mass-media care a ajuns sa ne converteasca mintile si sufletul si care sa fie o noua religie-religia Mass-media unde toti se inchina acestui zeu! Ok, sa fiu mai concret: am ajuns sa fim obsedati de tot ce e in jurul nostru. Ba chiar mai mult, am ajuns sa fim obsedati de oamenii din jurul nostru, chiar daca noi doar vorbim de persoana aceea “ai vazut ce o facut…nu pot sa cred…da cum a reusit asa ceva…si-a distrus toata viata…si acuma ce va face…mi mila de ea….da oricum e viata ei…faca ce-a vrea” si da, pe langa ce e barfa mai e si o obsedare sa vorbesti de ea incontinuu. Continuam obsesia cu greselile din trecut, ai gresit si ai cazut, esti la pamant, murdar si plin de noroi si te zbati acolo, trece o saptamana si tu inca iti plangi de mila, trece o luna si tu inca analizezi problema, trec deja 3 luni si tu ramai obsedat de intrebari de genu “cum am reusit sa cad? De ce eu? Viata mea va fi la fel?” si obsesia deja s-a tatuat pe sufletul tau. Sa zic o obsesie mai cotidiana? Uite aici, muzica. Eu personal am observat ca sunt obsedat de muzica(si nu mi rusine sa o spun, da sunt obsedat caci o ascult zilnic, ba la televizor, ba la radio, ba la mp3player, ba la computer, etc) dar mai grav e de acei tineri care se regasesc in versurile(aici imi iau permisiunea de a fi subiectiv) acelea si traiesc zilnic cu piesa aceea, ajungand sa traiasca apoi speranta si povestea ba mai mult, frustrarea idolilor lor si devin obsedati nu de muzica ci de persoana care o canta. Obsedat de la muzica pana la un cantaret caruia nu ii pasa deloc de tine(nu e mult drumul),ajungi sa ii cumperi muzica sau sa o downloadezi-si devii cel mai bun fan prieten al lui (el nu te cunoaste, dar te iubeste si tot ce face o face pentru tine. Nu vi se pare cunoscute cuvintele acestea?). Acum poate vei zice “da mha roby, da de ce ma iei tu pe mine la rost ca pana la urma si tu asculti muzica non-stop,citesti stirile si esti la zi cu tot ce se intampla? Ce treaba ai tu cu mine ce ascult si fac? Sunt obsedat/a si da, imi place la nebunie! Daca nu as fi obsedat de ce se intampla in jurul meu, daca nu as fi obsedat de mass-media as fi prostul targului. Si pana la urma ce e rau sa fii obsedat in aceste lucruri?”. Raspuns la aceste intrebari nu am dar parerea mea e ca nu e bine (stiu ca parerea mea nu conteaza dar am libera parere de scris un post asa cum si tu ai libera postare unui comment)Ce sa mai zic de obsesia de messenger, hi5, myspace(nu zic nimic ca aici sunt altii specialisti care pot zice). As putea sa fac acuma pe tipul spiritual “cand ai stat ultima oara 4 ore in fata calculatorului si cand ai stat 4 ore in fata Bibliei sau pe genunchi?” da’ nu o fac caci nu sunt si nu pot sa cer sau sa intreb de la cineva un lucru pe care eu nu-l practic.

Sincer sa fiu nu stiu daca e bine sa fii obsedat de ce faci zilnic sau nu, nu stiu daca e bine sa stii toate stirile si sa te documentezi sa fii la zi cu tot ce se intampla, sa asculti zilnic muzica, sa stai zilnic pe mess, sa faci aceleasi lucruri in fiecare zi, fara de care ziua ta nu ar fi implinita.

Citesc randurile ce le-am scris mai sus si ma regasesc in fiecare exemplu si simt ca nu e bine. Poate acuma sunt prea dur si intunecat cu ce am scris mai sus dar cred ca acesta e adevarul. Ca orice problema exista si o rezolvare. Propunerea mea ar fi sa iesi din cotidian, sa iesi din cercul obsesiei pe care l-ai creat zilnic “te trezesti…XYZ….mergi la XYZ…acolo faci/esti/arati/zici XYZ…vii acasa pe strada XYZ….acasa stai/faci/esti/arati XYZ….etc” si sa iti deschizi orizonturile. Sunt atatea lucruri pe care sunt sigur ca nu le cunosti si nu le-ai vazut dar ti frica sa le descoperi sau pur si simplu ti prea comod sa te misti putin. Tu alegi: sa ramai obsedat de toate aceste mizerii zilnice sau sa descoperi lucruri noi si sa te bucuri de ele?

P.S.: Piesa care m-a inspirat P.O.D. -Addicted(daca vi se pare prea dura nu va uitati la video)

La cina cu…diavolul

Daca am avut binecuvantarea sa stau la micul dejun cu Dumnezeu(adica imi imaginam cum ar fi fost daca…) iar acuma ma gandesc cum ar fi daca as lua cina cu diavolul insusi! Mi-o imaginez in felul urmator:

O noapte intunecata…bate vantul usor…eu si el intr-o camera, langa lumina semineului, feluri mari si carnoase la noi pe masa. Vinul rosu straluceste in foc, paharele inalte isi arata transparenta pura. Aperitivele te ispitesc sa te saturi doar din ele, bucatile carnoase nu s-au aratat inca, dar mirosul te duce intr-o lume plina de rosu aprins.

El, un tip inalt, cu un costum negru, o camasa nearga si o cravata rosie. Ciocul de sub buza de jos ii da de gol chipul demonic . Parul nu foarte lung, dar nici scurt e bine aranjat si imi arata un ton ridicat peste clasa umana. Mainile curate si umarul drept imi spune doar ca e mai mare decat orice fiinta umana, o dorinta patrunzatoare pot sa ii citesc in ochi…dorinta de putere, dorinta de satisfactie in acelas timp danseaza in ochii lui!

Eu, nu vreau sa imi arat frica fata de el, stau drept pe scaun uitandu-ma ba la el, ba la farfuria mea. Nu vreau sa arat ca sunt vulnerabil, asa ca incerc cat mai mult sa ma uit in ochii lui si sa fiu direct. Nu are ce sa imi faca rau caci e doar o cina nevinovata, si pana la urma Dumnezeu e de partea mea.

El: “Te rog, serveste-te!”
Eu: “Multumesc pentru invitatie. De ce totusi eu?”
El: “Vreau sa fiu direct cu tine si fara minciuni, chiar vreau sa iti spun tot adevarul. Uite, sunt gelos ca il tot lauzi pe Dumnezeu pe blogul tau, ca tot il ridici pe El in slavi prin tot ce faci. Eu de ce nu as fi bun?”

Eu: “Tu esti diavolul. Uita-te in jurul nostru, tot ce se intampla, rautate…ura…gelozie…divort…scandal…neiertare…minciuna. Tu esti autorul!” (inima mea incepe sa bata ca un ritm al unei peise drum&base)

El(mandru si zambind putin): Da, si sunt multumit de ce se intampla. Si pana la urma raspunde-mi atunci la intrebarea…Unde e Dumnezeul tau daca se intampla toate astea? Si pana la urma ura si gelozia nasc un adevar din minciuna…un divort deschide ochii barbatului si femeii…neiertarea si minciuna….Astea sunt si ele un bonus….Te rog, mai serveste putin aperitiv ca trebuie sa apara imediat supa!”
Eu: “Nu…multumesc. Nu vreau sa ma satur doar din aperitiv. Si vad ca tu esti multumit de ce se intampla.Dar uite,  Dumnezeu e in fiecare dintre noi. Dumnezeu e corect si drept!

El: “Corect…e drept si adevar. Nici nu te contrazic. Dar vad cum e si la voi in biserica, am ajuns sa intru si pe acolo si cunosc situatia.”

Eu: “Am observat ca ai ajuns deja si in biserica. Si ce zici?”

El: “Pai ce sa zic! E greu sa concurez cu ce faceti voi! Incerc si eu sa fac biserica, am pornit si cu muzica si cu rock&roll (…incepe sa rada si sa se lase pe spate) si multi dintre voi o ascultati. Dar totusi e greu sa ma lupt cu voi. Aveti si voi muzica voastra, muzica crestina. Cum sa concurez cu voi? Dintr-o data va-ti pornit si voi pe muzica crestina, biblioteca crestina, radio crestin, haine crestine. Deja oamenii mei de la marketing incep sa se planga ca impanzati toata lumea aceasta. Radio crestin pe internet, toata lumea are azi internet…radio crestin unde sunt discutiile voastre, predicile voastre, invataturile voastre.Un exemplu foarte la moda ar fi: relatiile dintre baieti si fete prima oara trebuie sa fie o relatie model, morala. Sex doar dupa casatorie”

Eu: “Da, si nu e bine?”

El: “Nuuu….pentru mine nu e bine. Nu pot concura cu voi. Nu e corect. Ati ajuns sa faceti cafenele si cluburi toate aceste crestine. Ati ajuns sa faceti afise prin oras in care sa ziceti ca exista doar o salvare, doar un drum, doar un adevar. Aveti deja haine crestine, carti crestine, incaltaminte cu mesaje crestine, posete cu mesaje crestine. Deja impanziti orasul cu Hristos si versete din Biblie. Ati prins marketingul si…..si voi nu va mai stresati sa vorbiti, sa faceti evanghelizari personale. Voi nu mai vorbiti si asta e bine-pentru mine- ci hainele voastre transmit mesajul, cartile crestine fac tot. Muzica pe care o faceti rezolva tot. Teatrul pe care il faceti vorbeste despre Hristos”

Am ajuns sa fiu mandru de mine pentru un moment..dar parca nu era indeajuns. Simteam ca era ceva acolo ceea ce nu era bine.

Eu: “Da, vrem sa le transmitem oamenilor prin orice cale mesajul ca Dumnezeu e viu si adevarat. Ca Dumnezeu iarta si ca iubeste”

El: “Da…voi vreti…voi va ganditi sa…voi faceti asa pentru ca…voi voi….Imi place asta, va creati statul vostru crestin unde nu poti intra asa de usor doar daca ai o viza speciala. Lumea nu poate ajunge la voi asa de usor…(si satisfacut isi toarna un pahar de vin intrebandu-ma printr-un gest daca doresc si eu) dar ma gandesc la tactica voastra….Daca oamenii nu pot ajunge la voi atunci…..nici voi nu puteti ajunge la ei. Logic, nu?”

Eu: “Logic, da. Dar incercam sa facem in asa fel incat sa le deschidem usi.”

El: “Ba ce prosti sunteti.Pardon…Scuza-mi expresia. Dar cum sa le deschizi asa cateodata o usa?…Asta e ca si cum ar fi o promotie si deschizi pentru 2 zile o usa la magazin. Imagineaza-ti putin. Trageti un mare tam-tam cu o evanghelizare. Trupe mari…vorbitori puternici…afise…group message…tricouri…pliante…reclame radio…reclame tv…promo-uri. Oamenii mei sunt curiosi si vin sa vada ce faceti…muzica frumoasa-sa fiu sincer cu tine si mie imi place muzica aceea unde nu aud numele de Isus, Dumnezeu, Domn, Duh Sfant…dar acolo unde ziceti un El, imi imaginez ca imi cantati mie. Adica, va este rusine de Dumnezeul vostru?…In fine, ajunge-ti sa adunati 500 de oameni in clubul acela a vostru care voi il numiti templul lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu si le dati nume cat mai decat pompoase….Tabor, Emanuel, Betel, Betania, Viata Noua, Providenta, Salem, Philadelphia, Speranta….ma distreaza numele astea…sunteti atat de lipsiti de originalitate ca trebuie sa va folositi de o carte veche ca sa va numiti locasurile voastre. Si oamenii vin, ajung si vad ce se intampla in fata. Al’ din fata vorbeste tare sentimental, oamenii plang, si vin urmatoarea zi la biserica si ce faceti cu ei apoi?

Eu: “Ii crestem…ii ucenicizam!”

El se ridica cu paharul in mana se indreapta catre geam si se uita la noaptea intunecata, fara nici o stea, parca luna fugea de el. Cu o mana in spate si cu  cealalta tinand paharul imi zicea “Ii cresteti?…ii ucenicizati?…dar voi sunteti asa de mari si de maturi incat sa ii cresteti pe ei? Cum sa ajungi sa ii cresti cand si voi sunteti mici? Cum sa il inveti pe unul dragostea cand tu urasti-hai Roby nu-mi spune ca tu esti plin de dragoste ca am vazut cum te uitai in biserica la…stii tu de cine zic…si daca aveai o ranga in mana ii spargeai capul. Sau te vad eu cum vorbesti de persoana aceea. Sa ii inveti sa fie smeriti si plini de pasiune? Ce smerenie, cand pe tine te doare in cot sa fii smerit? Ce pasiune Roby cand focul acela care creste o data in tine…si acuma sincer sa fiu cu tine cateodata mi si frica atunci cand te vad cu pasiunea asta ca ii influentezi si pe altii…bha zici ca tu esti ceva presedinte care poate schimba legea si vrei sa faci totul pentru Dumnezeul tau! Dar la prima ispita a mea…ai si cazut…la vederea persoanei aceleea creste ura in tine si uite cum ti-a scazut temperatura pasiunii iar atunci eu ma linistesc!”

Eu: “Da, recunosc ca de multe ori pasiunea pe care o am pentru Dumnezeu imi scade dar ma rog de fiecare data sa imi dea o pasiune si mai mare!”

El venea incet spre mine cu pasii lui gratiosi: “Tu nu crezi ca Dumnezeul tau se mai satura sa ii tot ceri pasiune, dragoste, iertare, smerenie, putere, vointa…bla bla-urile astea ale tale? Asculta-ma pe mine ca il stiu..crede-ma ca se mai satura si El si te va lasa o data-n pace. Dar fii atent aici, daca mi le ceri mie…eu ti le dau…si pe langa ele iti dau atatea ocazii si nu doar.Nu  trebuie sa imparti nimic cu nimeni!”

Eu: “Cum adica?”

El: “Uite, am vazut ca ai talent si nu doar tu. Multi dintre prietenii tai si cunostintele tale au talent. Uite cum facem. Poti sa mergi si la biserica, sa ridici mainile si sa faci ce faceti voi in bisericile voastre. Sa zambesti si sa fii cum vrei tu. Dar ce trebuie sa faci e sa nu mai imparti tot ce vei primi cu Dumnezeu. Vei primi faima, bani, popularitate de la mine. Apoi poti sa zici ca toate sunt ale tale. Nu trebuie sa imi multumesti, nu trebuie sa le imparti cu mine si sa mi le sacrifici mie. Toate sunt ale tale. Doar sa il uiti pe Dumnezeu. Tot ce faci tu acuma, pantomima si visele care le ai…sa le ai pentru tine si sa nu le mai dai Dumnezeului tau. Daca incetezi sa il mai lauzi pe Dumnezeu te fac om mare si toti vor dori sa fie ca si tine”

Eu: “Fii serios…tu chiar crezi ca poti sa imi dai aceste lucruri?….Eu nu cred, de fapt, te cred ca poti sa mi le dai…pentru o clipa si apoi sa ma sinucid?…sa incep sa ma droghez?…sau sa ma arunc de la etaj doar pentru ca nimic nu ma mai satisface? Pot sa iti dau si exemple ale oamenilor plini de faima care au ajuns sa se sinucida si sa traiasca in noroi dupa cativa ani de vedetism. Nu poti tu sa imi dai ce vreau eu de fapt. Nu poti tu sa imi umpli inima cu ce am eu nevoie cu adevarat. Nu poti tu concura cu Dumnezeul meu insusi. Alegerea mea e sa i le dau pe toate Lui. Vreau sa chiar si sa mor pentru El cand trebuie.

El: “Ce sa mori mha pentru El?….Sa iti dai viata asta plina cu potential unui batran care sta si se uita la tine si nu face nimic decat catastrofe….decat dezamagiri…iti trimite incercarile alea. Incercarile alea ale Lui nu iti satisfac nimic. Eu macar cu ispitele mele te satisfac bha. Ce sa mori pentru El cand tu nici sa traiesti pentru El nu poti. Te vad cum te certi cu mama ta, te vad ca incetu cu incetu renunti la ce faci in biserica, te vad ca nu mai citesti din cartea aia mare, te vad ca muzica pe care o asculti nu zice nimic de Dumnezeul tau, te vad egoist, te vad nervos, te vad invidios si gelos…Asa traiesti tu pentru El? Si mai zici ca vrei sa mori! Baliverne fiule, baliverne”

Eu deja incep sa transpir…ma gandeam “asta chiar asa de bine ma cunoaste”….”Diavole…”

El: “Te rog nu-mi zi asa…cand va mai aud ca ziceti diavol, satana, ala rau, dracu, ala cu coada…ma distreaza ca sunteti tare prosti….”

Eu: “In fine….Uite, recunosc ca am gresit si ca inca gresesc, recunosc ca de multe ori sunt tipul acela care nu trebuie sa fiu dar nu uita ca tu ai fost invins de Fiul lui Dumnezeu. Si s-a dus pana la tine in regat sa ia cheile. Atunci cand tu ai crezut ca vei invinge si deja ai inceput sa dansezi, El a scos cartea din maneca si a castigat. A aratat ca e mai puternic ca si tine. Sincer….poate par un ipocrit acuma in fata ta dar nu ma intereseaza…stiu ca sunt un pacatos si un nesimtit…un profitor cateodata de bunatatea lui Dumnezeu….Dar daca tu te-ai ridicat impotriva Lui si te-a aruncat din Rai aia nu inseamna ca si cu mine e rau. Da, pacatuiesc si imi urmez consecintele dar incerc sa invat din fiecare greseala. Iar tot ce fac voi face pentru El. Pentru Dumnezeul meu. Doar datorita Lui am sanatate si pot sa umblu, pot sa vorbesc si pot sa aud si pot sa fac tot ceea ce fac. Tu esti un pierzator care nu poate sa imi dea decat pentru cativa ani o satisfactie umana. Dar Dumnezeu imi va da pentru totdeauna. Acuma stiu ca te uiti la mine cu ura ca tot zic de Dumnezeul meu, dar El mi-a promis viata vesnica si stiu ca voi avea viata vesnica iar tu pe cand vei fi acolo jos si te vei satura sa tot chinui acele suflete, sa traiesti in intuneric si foc, in sange si rosu eu voi fi sus in lumina, pe drumuri de aur,intre zambete si fericire. Ma voi uita jos la tine si voi rade de tine ca eu sunt mai sus decat tine.

El foarte increzator: “Dragul meu Roby, mi-ai atins o coarda sensibila, dar nu-i nimic. Crezi ca eu stau in tine? Am eu alti candidati care tanjesc si doresc sa primeasca ce ai fi putut tu sa fii. Dar nu uita ca ne vom mai intalni, te voi astepta dupa colt…iti voi mirosi fiecare pas…fiecare greseala a ta ti-o voi aduce aminte cand te simti mai bine cantand in biserica ta…te voi lovi acolo unde esti mai vulnerabil…vei cadea si vei plange si nimeni nu va fi langa tine…vei fi un prost in soare….si nu ma va interesa de tine si voi rade de tine….ne vom mai intalni Roby, prietenul meu, ne vom mai intalni si iti voi arata cine e seful aici pe pamant. Vei vedea ca Dumnezeul Tau nu e chiar asa de mare precum zici tu. Vei vedea ca eu sunt seful acestui pamant si cum voi canta eu asa veti dansa toti.”

Eu: “Te astept…eu voi fi pregatit la fiecare lovitura a ta…voi cadea si ma voi ridica…orice lovitura a ta poate fi parata. Crede-ma!

Iti multumesc pentru cina aceasta si pentru discutia aceasta. Chiar m-ai ajutat sa imi creasca pasiunea si mai mare pentru Dumnezeu. Poti sa ma astepti dupa colt ca eu voi fi ocrotit de insusi Dumnezeu. Poti sa imi urmaresti fiecare pas ca nu imi pasa.  Tu esti doar un simplu inger cazut din cer…un simplu demon care incearca sa imi arate cine e seful si care ramane la acelas nivel inferior. Dar Tatal meu chiar e un Dumnezeu si e mai mare ca si tine si mai puternic. Oricand si oriunde voi fi pregatit sa cad…dar nu uita ca ma voi ridica ma voi scutura si voi fi mai puternic prin Dumnezeu.”

Poate ca suna ciudat, dar cam asa ceva mi-am imaginat eu o cina cu diavolul insusi.

O fata numita… Arta

Arta a crescut intr-o familie fericita…o familie cu o relatie stransa, unde dragostea scria pe usa lor…iertare era pe fereastra lor…florile din dormitor lasau o mireasma de smerenie…tabloul sacrificiului era usor creionat in negru! Arta era o fata frumoasa, care crestea si se facea tot mai frumoasa…Tatal ei o ingrijea, o invata tainele lumii…nu a dat-o la scoala deoarece copii de la scoala erau rai si puteau sa o faca sa sufere! Arta era foarte sensibilia…dar toata lumea o iubea…toata lumea cand o vedea in sat o salutau zambind! Tata a avut planuri mari pentru ea! Tatal ei o iubea mai mult decat orice pe lumea asta, tinea la ea pentru ca era a Lui!

Ciudat cum o zi a schimbat intreaga viata a Artei…se auzeau vesti in sat cum ca “Vineee Circul….Leiii…Clovniii…Tigrii….Jocuri…Ursi….Culori…Cort mare…Veniiiiiiiti!!!! Veniiiiiti!” Tatal stia despre ce e vorba, ii cunostea pe cei de la circ…de fapt ii cunostea mult prea bine si dorea sa o tina pe Arta departe de ei….dar Arta era fascinata de culori…era fascinata de sunet…de maretia corturilor…de echilibrul acrobatilor…riscul lor….era fascinata si dorea mult de tot sa mearga sa vada!

“Tata, te rog! Vreau sa ma duc! Vreau sa vad”…”Nu pot sa te las, nu e bine pentru tine sa ajungi acolo. Te rog asculta-ma”…”Tata, dar eu vreau! Vreau foarte mult sa ma duc”…”Esti sigura?”….”Daaaaaaaa”…”Bine, te rog ai grija…dar sa nu…..” si fata a fugit repede fara sa il asculte pe Tatal ei “te rog sa ai grija sa nu fii cuprinsa de culorile circului si de minciunile clovnului”

Arta a ajuns la cort….culori…sunete…oameni multi…animale mari…lei…tigri…clovni! Era mult prea cuprinsa de tot ce vedea, culorile i se invarteau in ochi….sunetele jucau in mintea ei un dans fascinant…clovnul o facea sa rada…ia daruit o floare…a primit-o…ia daruit un balon…a primit si balonul….la finalul spectacolului fata a ramas ultima in cort…a ramas uimita de atata talent si frumusete…Cineva s-a apropiat de ea! Era un barbat inalt…frumos…ochii albastri straluceau sub fruntea dreapta…parul negru si cret era perfect aranjat…”am vazut ca esti uimita de spectacolul acesta…nu vrei sa faci parte si tu din el?”…..”nu pot, sunt prea mica si Tata nu cred ca m-ar lasa”….”dar vei vedea toata lumea, toti vor fi fascinati de frumusetea ta…vei face bani si vei trimite acasa…vei veni o data pe luna acasa…vei cunoaste foarte multa lume…vei ajunge o vedeta mare”….”Dahhh, dar tata…”….”Tata a zis ca te iubeste si ca tine la tine…Daca te iubeste te va lasa sa vii…du-te si intreaba-l!”

Fata a fugit catre Tatal ei…”Tata, daca ma iubesti si tii la mine atunci te rog sa imi raspunzi cu DA la urmatoarea intrebare”…Tatal ei a ramas uimit si mut, dar in acelas timp trist stiind ce va urma sa fie intrebat dar o iubeste prea mult si nu poate sa o oblige…niciodata nu a obligat-o sa faca ceva….”Te rog” spune Tata….”Vreau sa ma duc cu circul in lume…sa cunosc oameni…sa fiu vedeta…sa ii fac sa zambeasca…Vreau sa ma duc cu circul, Ma lasi?”…..Tatal trist cu jumatate din gura, cu ochii inlacrimati ia raspuns durerosul “DA”….Arta si-a luat 2 rochite si s-a dus cu circul in lume fara sa se uite in spate, Tatal ei plangea si o doreste in fiecare zi mai aproape de El…

Stim ce va urma cu Arta a noastra…..a ajuns in lume cu circul…iar circul i-a stricat frumusetea si nevinovatia! Ia stricat scopul pe acest pamant….fata nu se va putea schimba pana nu va ajunge acasa…pana nu va ajunge iarasi la Tatal ei care o va astepta intotdeauna! Arta s-a stricat!

Asa ma gandeam zilele astea de fapt ce e arta….asta e Arta in ochii mei momentan…Dumnezeu a creat Arta dar lumea a luat-o, a pervertit-o si a schimbat-o in rau si urat…in loc de virtute a pus perversitate…in loc de alb tanjeste negrul…in loc de zambet e ura…in loc de iertare e gelozie…in loc de compasiune e indiferenta…in loc de transmiterea mesajului pentru sentimentele oamenilor e doar entertainmentul si “pentru ca arata bine”!

Arta nu mai e ce a fost, arta trebuie schimbata…arta se poate schimba si se poate intoarce Acasa la Tatal! Arta inca traieste doar ca e pe drumul gresit! Cei care faceti arta nu o stricati, aduceti-o acasa la TATA!