Sub nasul nostru

Nu vreau sa incep acest post ca dupa ce il termini tu de citit sa zici de mine ca sunt prea spiritual, sau poate prea direct, prea bun sau prefacut. Nu sunt nici cum din toate astea ci pur si simplu e o nota pe care am observat-o azi dupa o sedinta de prezentare de o noua campanie de mediu pentru copii, dupa 2 zile petrecute intr-un colt dintr-un birou si discutand cu oameni despre marketing. E o nota care o scriu in primul rand mie insumi si daca cineva se simte atunci o dedic si persoanei aceleia. E o nota pe care o scriu dupa ce am vazut mai mult de 650 de advertisinguri pentru diferite companii, in diferite campanii.

Am observat ca marile companii, marile agentii de publicitate si cei mai mari marketeri platesc bani grei pentru cercetarile care se rezuma la: FERICIRE!

1.Cum sa faci un copil fericit?

2.Cum sa aduci mai multi bani in buzunarul adultului?=>cum sa il faci mai fericit?

3.Cum sa schimbi mentalitatea oamenilor de rand pentru a-i ajuta pe cei sarmani?=>cum sa ii faci fericiti pe sarmani?

4.Ce masina sa iti cumperi?=>cum sa fii mai fericit prin (a dormi mai mult inainte de lucru, a economisi timp si energie, a-ti duce in siguranta familia la lucru si scoala,etc)

5,6,7……s.a.m.d. Insa toate aceste intrebari duc la o intrebare si mai simpla si la obiect la care toata lumea bantuie!

Cum sa fie mai bine?

Cum sa facem sa ne fie mai bine cand solutia e chiar sub nasul nostru. Cand solutia suntem noi si doar noi putem sa schimbam nu cel de langa noi sau cel deasupra noastra sau si mai rau, cel care are mai multi bani poate schimba.

Fiind azi la o sedinta unde o agentie prezenta firmei proiectul lor pentru un mediu mai bun, pentru a-i schimba pe copii. Au aratat ca au citit 15 carti despre cum gandeste un copil (varsta intre 3 si 15 ani…insa targetul lor mai precis a fost 8-12 ani). Dupa ce i-am intrebat ca doar din carti au facut cercetarile au inceput sa se laude ca au vorbit cu profesori, educatori, psihologi, baby sitteri, directori, directoare, mame. La intrebarea colegei mele “Cati copii ati intrebat?” raspunsul lor scuzabil a fost “Sunt in vacanta, nu poti sa stai acuma cu copii la discutie s.a.m.d.” . Intrebarea mea atunci iarasi vine Cum sa stii ce e cel mai bine pentru un copil daca nu il intrebi pe el direct? (acuma poate veniti cu teoria aceea prin care copilul nu stie ce vrea el…ba da, copilul stie ce vrea…ca nu poti sa ii dai unui copil bomboane de mere daca el le iubeste si le vrea pe cele cu visine. Logic,nu?). Apoi au continuat cu o serie de campanii pe care vor sa le faca, au continuat cu desene, jocuri, comics, caiete, pixuri, etc. Dar totusi nu au intrebat un singur copil “Tu ce vrei?”

Acuma inapoi la ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie sa aflam de la surse, de la reclame, de la campanii si propagande. Solutia e sub nasul nostru. Ce poate fi asa de greu sa faci un bine pentru cel in nevoie? Nu, nu m-a atins acuma facerea de bine pentru pamant si sa schimb lumea, repet- e doar o simpla nota.

Am avut marea onoare sa vad cum multi copii asteapta sa fie imbratisati, asteapta sa fie iubiti si sa li se dea atentie. Am avut onoarea sa intalnesc oameni care din cauza ca nu au un prieten cu care sa vorbeasca s-au gandit la sinucidere. Am avut onoarea sa intalnesc oameni care nu cred ca exista speranta. Am avut onoarea sa vad de fapt ce inseamna mizerie, foamete, non sens, fara culoare…fara viata. Cand aceste lucruri sunt sub nasul nostru ce mai cautam sa facem? Cand exista case care asteapta sa fie ridicate in Moldova de mainile noastre si familii care sa fie mangaiate, cand exista cartiere in Mangalia care asteapta culoare din partea voastra, copii sa strige de bucurie si fericire pe strada, cand satele din jurul orasului nostru sunt flamande de atentia tinerilor, sa mearga acolo si sa joace un fotbal sau sa stea la discutie cu tinerii de acolo. Cand toate astea ne asteapta pe noi de ce nu am putea merge si sa aducem o culoare si un zambet.

Nu trebuie sa dam bani grei pentru a face cercetari, nu trebuie sa platim marketeri si sa pornim campanii care sa fie introduse pe toate caile media. Ideea e simpla. Mai vorbesti cu inca 2 prieteni de ai tai, ei mai vorbesc cu altii 3. Ajungeti o mana de tineri. Luati un tren sau masini(care sunteti mai norocosi) si faceti o sambata de fotbal intr-una dintre satele de langa Oradea, sau o vacanta de o saptamana la mare, sau o saptamana de vacanta in Moldova.

Ideea e sa te lasi pe tine timp de o zi sau o saptamana si sa te gandesti la binele celui de langa tine. Nu te costa nimic. Gandeste-te apoi satisfactia care o vei avea cand ajungi in pat dupa o zi intreaga de fotbal, de volei, de discutie, de construit, de ingrijit, de ajutat, de cate si mai cate se pot face, doar pentru ca ai reusit sa pui un zambet pe fata cuiva. Doar pentru ca ai fost un curcubeu de fericire intr-un loc intunecat. Doar pentru ca nu te-ai gandit la tine.

E chiar sub nasul nostru, trebuie doar sa ne uitam putin si in jurul nostru la cei mai neinsemnati.

Caci,am fost flamand si mi-ati dat de mancare;mi-a fost sete si mi-ati dat de baut;am fost strain si m-ati primit;am fost gol si m-ati imbracat;am fost bolnav si ati venit sa ma vedeti,am fost in temnita si ati venit pe la Mine.

Drept raspuns Imparatul le va zice:”Adevarat va spun ca,oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei,Mie mi le-ati facut.”