agentia de vise

Entries from July 2008

O ploaie de prioritati

July 26, 2008 · 2 Comments

Stateam intre doua scaune, intre doua persoane cunoscute. In rest eram inconjurat de fete cunoscute care poate nu ma placeau si nu le placeam, care poate ma iubeam si le iubeam, care poate aveau un sentiment fata de mine dar eu aveam total inversul lui. Asteptarile mele cresteau si se inmulteau pe minut ce trecea, pe kilometrul parcurs parca tot mai mult, si mai mult, si mai mult. M-am trezit ca vreau ceva dar nu mi s-a clarificat prea pur si lin. Cunosteam situatia si locul, cunosteam timpul si programul, cunosteam cine ce, dar nu cunosteam intentia lor si nici pe a mea prea bine.

M-am trezit pe o barca dusa de valuri, pe o barca unde 4 vasleau si unul statea in mijloc. O barca dusa de valuri dar dirijata de noi, valuri mari si mici, pietre cat “un rinocer” si un “taur” ne ocoleau. Eram piratii raului. Zambeam unul catre altul, dadeam strigate de biruinta ca sa se auda peste tot unde mergem ca am stapanit valurile. “Parca suntem in amazon, lipsesc crocodilii” zicea unul dintre noi. Dar strigatele continuau. Sentimentul de egoism a disparut in barca, s-a inecat in rau. Doreai ca cel de langa tine sa fie bine. Unitatea de a stapani valurile, de a opri barca, de a te uda si a-l face pe cel de langa tine sa se simta bine si sa il protejezi, toata aceasta dorinta s-a vazut in ochii fiecaruia.

Sensibilitatea si frumusetea fetelor i-a salvat si pe ei, dorinta de viata i-a ridicat la suprafata. Viata a trecut prin fata ochilor, a fi speriat nu insemna pentru ei nimica.”Nu am fost toti asa ca trebuia sa ne scoatem cumva sa fim toti”  asa a povestit unul dintre salvatori. Baietii au uitat de egoismul lor, de “nimicul” lor si de plutirea timpului pe langa ei. Au trecut printre stanci si vai, s-au salvat iar urmatoarele zile au fost mai binecuvantate decat se credeau. Impreuna zambeau, impreuna strigau unul la altul, impreuna erau fericiti si se priveau. “Da te-am salvat…Da m-ai salvat….Ma bucur ca esti langa mine,…Si eu ma bucur ca esti langa mine” puteai citi in ochii lor. Unitatea a inceput sa creasca.

Unitatea masculina a iesit la suprafata. Nu contabilizai metrii parcursi cand stiai ca prietenul tau din camera cealalta are probeleme. Nu te interesa ca erai prea ud pentru a mai fugi in ploaie dupa ei. Nu te interesa ca lumea se uita ciudat la tine cand il strigai dupa nume si nu auzeai nici un raspuns. Unitatea masculina a invis din nou raul. Unitatea lor s-a vazut in pasii urcati pe munti si picioarele goale in apele prea reci pentru a sta mai mult de un minut. Unitatea lor a iesit la suprafata pentru a salva si a fericii pe cei din jur. Salutul de pe hol si un zambet iti insenina inima. O baie pentru 40 de baieti erau indeajuns. O barca pentru 40 de baieti era indeajuns. Un teren de fotbal pentru 40 de baieti era indeajuns. 2 intalniri pentru 40 de baieti era indeajuns. 6 zile pentru 40 de baieti era indeajuns pentru a-i uni si a-i sensibiliza pentru a salva, a iubi, a calca pe mandrie, a zambi, a trai, a ridica mainile. 4 zile au ajuns pentru a ierta si a fi iertat ?

Sensibilitatea fetelor a adus frumusetea zilelor, prezenta lor in sala faceau peretii sa zambeasca de culoare. Vocile lor rasunau dincolo de munti. Au aratat ca se poate sa stai 3 zile si 2 nopti impreuna intr-o mansarda, au aratat ca 40 de fete pot sa stea impreuna. Au aratat ca sunt mai sensibile si mai putin mandre de sine ca sa-si calce mandria si rusinea in picioare si a cere iertare baietilor badarani, care poate au gresit si nu au bagat de seama. Iertarea a fost ce a sensibilizat pana la urma si cel mai dur baiat. Iertarea un factor care inradacineaza relatiile.

Dimineata toti s-au trezit cu greu dupa o ultima seara mai “grea” unde toti zambeau si radeau si se simteau bine. Persoanele care imi erau necunoscute de intentiile ascunse acum erau senine, erau fericite, aveau fetele colorate si doritoare de o unitate pe o durata lunga.

Prioritatile s-au schimbat, ploaia a avut si ea un rost. Cei care pana acuma se salutau cu greu pe hol acum abia puteai sa ii desparti.

Aceasta a fost tabara de la Suncuius cu ei, cu tinerii de la Centrul Crestin Betania, cu prietenii mei.

Categories: Amintiri · Ce cred eu · Ce-mi place · Ganduri · Inca o zi, inca o poveste · Intamplari

Impresionant

July 16, 2008 · Leave a Comment

Un lucru ce m-a impresionat mult de tot dupa ce am stat la o discutie cu cineva si mi-a zis

Ceea ce fac pe scena e normal sa fac si in banca.

Categories: Ce-mi place · Cum esti

Daca ai avea 10 minute

July 12, 2008 · 8 Comments

Daca ai avea 10 minute sa vorbesti in fata a 10.000 de oameni, ce le-ai zice?

Categories: Intrebare · poze

Vremea noastra

July 12, 2008 · Leave a Comment

Ce ramane de facut?

Categories: Ce cred eu · poze

Save your future

July 11, 2008 · Leave a Comment

Categories: Chestii
Tagged:

Inchinarea

July 11, 2008 · Leave a Comment

E un cuvant atat de puternic pentru mine, cel putin. Si ar trebui sa fie pentru toti. M-am uitat in dictionar sa vad insemnatatea acestui cuvant si pot sa spun ca nu e exact ce ma asteptam. Printre definitiile gasite scria ca inchinarea inseamna « a te pleca inaintea cuiva in semn de respect, de afectiune ». Deci ea implica atat respectul nostru cat si sentimentele noastre. E evident ca in ziua de azi respectul poate fi impus intr-o oarecare masura insa sentimentele noastre nu pot fi fabricate. Nu poti spune inimii sa simta intr-un fel. Ea are propriul ei mecanism, unic de a-ti reda anumite senzatii cu privire la multe lucruri. Dar nu despre aceasta vreau sa vorbesc.

Inchinarea este un lucru practic. Nu tine doar de muzica sau cantari. Ma gandeam zilele astea in timp ce citeam o carte ca mintea mea ingusta a reusit sa reduca inchinarea la acest nivel: prin muzica si cantare. Si am realizat ca nu e deloc asa. Inchinarea este un mod de viata, e ceva ce traiesti zilnic, ceva ce exprimi cu toata fiinta ta. Si in Biblie vedem atatia oameni care s-au inchinat lui Dumnezeu si modul in care o faceau era expresiv. Da, sunt oameni care sar inaintea Lui, altii bat din palme, altii isi intind mainile spre cer ca semn de predare. Toate aceste lucruri sunt bune si valabile atata timp cat inima noastra il are in centru pe Dumnezeu si glorificarea Lui, nu a noastra. (more…)

Categories: Chestii

you’re not allowed to, but you can

July 10, 2008 · Leave a Comment

Am ajuns in societatea noastra sa facem exact ca si acesti oameni din videoclip. Sa fugim si sa fugim fara sa stim unde vrem sa ajungem. Ne calcam in picioare pe noi, ne calcam in picioare prioritatile. Fugim printre masini si stalpi. Pana intr-un final cand ajungem la o valiza. Oamenii pariaza pe noi si suntem marionete. Fugim legati la ochi si maini. Am ajuns ca societatea si presa sa ne manuiasca exact ca pe niste marionete voodoo. Si pana la urma ce facem noi?

Cat adevar are aceasta piesa in ea. Daca privim mai bine 100% ne gasim fiecare dintre noi acolo!

Categories: Ce cred eu · Cum esti · Ganduri · Muzica&Videoclipuri · Mă enervează · Viata

10.000 intr-o saptamana

July 10, 2008 · Leave a Comment

Cravata il strangea…cheile din buzunar il deranjau…pantofii s-au murdarit de praful de sub masa…foilea toate ii erau adunate in fata, iar pixul facea si el pauze de scris. O masa ovala era granita dintre el si restul colegilor. Seful mare preia cuvantul: “Dragii mei, de azi intr-o saptamana aveti targetul 10.000. Nu stiu cum veti face, cum veti reusi sa il indepliniti dar cineva il va face si va primi o surpiza. Nu ma intereseaza metodele si caile pe care le faceti, atata timp cat nu afecteaza firma mea si partenerii vostrii. Daca vreti lucrati impreuna sau singuri, daca lucrati noaptea sau ziua, luati bani imprumut sau din banii vostrii, dar acesta este targetul. Cine nu va veni cu un plan pus la bataie de a atinge targetul va fi scos din aceasta masa, va fi scos de la etajul nostru si mutat la programatori. Puteti incepe de pe acum. Va multumesc. “  Eroul nostru se uita la ceas si fuge repede catre birou. Ideile parca incep sa il loveasca din dreapta si din stanga, deschide usa si geamul sa se faca curent, dar mai degraba sa se ordoneze ideile. Incetu cu incetu planul ia o amploare, are un inceput un cuprins si un final. “Inceputul acesta trebuie lucrat putin, nu-mi place cum arata. Vreau o prezentare de moda mare!” A doua zi s-a finalizat si inceputul. “Bine,bine. Am inceputul cu o prezentare de moda, dar cu ce ii intretin pe oameni? Cum fac cuprinsul sa fie la nivelul asteptarilor lor? Offf…!” Suna telefonul dar nu raspunde, e un target pe care trebuie sa il atinga si deadline-ul este peste o saptamana. “Nu pot lucra in asemenea conditii” .Exact acum ii vin in minte “Corect, cuprinsul va fi intretinut de doi stand-up comici si o diva ” iar marele final ii curge deja prin cap “Vreau o bomba, una si mai mare decat la Hiroshima…sa fie afara si sa fie de culoarea verde cu mov….daaa….si copii sa fie imbracati toti in mov cu o umbrela verde…va fi atata mov si verde pana isi vor da seama TEMA….dupa bomba mare va incepe el sa cante de pe un acoperis balangandu-si picioarele goale”.

Trece saptamana si s-a apucat de lucru, i-a prezentat sefului si a fost ales el. “Perfect” zice seful, “Si acum? Cum voi face?” ramane el uimit. “Am fost ales, dar nu credeam ca voi fi ales sa ating acest target” Trec zilele si noptile, saptamanile si uite aici la eveniment. Totul bine si frumos. Marele Finale a avut loc. El a cantat bine de pe acoperis. Movul si Verdele si-au atins tema scotiana. Toti sunt fericiti. Se intalnesc a doua zi pentru un feed-back, stau si analizeaza cate persoane au venit. 10.564. Toti sunt iarasi fericiti. El e mandru de el. Se incheie discutia si toti ies afara. Insa el era suparat dintr-o stare mai de dinainte. Seful vine din urma si il ia pe dupa umar “Si surpriza mea pentru tine este ca …data viitoare vreau 15.000.Multumesc”

Cam asta ar fi povestea unuia dintre cei mai multi “angajati” care ating un target. Ajung sa isi bata capul cu toate detaliile, isi bate capul cu toti ingustii si “Giga contra” si ajunge la ce s-a dorit. Dar marea prostie din majoritatea firmelor este lipsa de (more…)

Categories: Ce cred eu · Cum esti · Mă enervează · Viata

Intrebare

July 9, 2008 · 3 Comments

Noi suntem cei care influentam presa, sau presa ne influenteaza pe noi?

Categories: Intrebare

Legenda vie

July 9, 2008 · Leave a Comment

Legenda vie -What a Wonderful World – Louis Armstrong.

De ce what a wonderful world? Pentru ca este. Depinde de cum vrei sa o vezi asa este lumea pana la urma. Ochii cu care ii privesti asa e lumea de fapt si se pare ca Louis o priveste frumoasa si fericita.

Categories: Ce-mi place · Cum esti · Muzica&Videoclipuri