mi-a dat Sebi(mersi) o idee buna(sper eu)
Voi propune saptamanal un subiect pe baza caruia putem discuta, sa ne contrazicem, sa ne sfatuim, adica mai pe scurt-un fel de forum. De ce sa nu auzim parerea fiecaruia in subiectul acela si sa vedem ce ar avea de zis!
Pentru inceput as dori sa discutam despre Pasiune!
Sebi a scris intr-un post anterior despre pasiune. Am si eu cateva lucruri de comentat la acest subiect. Am vazut multi tineri cu pasiune de foc de paie si de foc de lemn. Ciudat, asa-i? Adica ii vedeam cat erau de entuziasmati la inceput, si zici ca ardeau tot in jurul lor si ca puteau muta si muntii dar dupa prima lovitura erau la pamant cu gandul “da nu mai are rost, da-o incolo” si altii carora entuziasmul le crestea cu timpul. Entuziasmul crestea si crestea si ajungeai deja sa te hranesti din entuziasmul lor, din pasiunea pe care o pun in lucrurile care le fac!
Unde mai vedem pasiune? Unde mai exista pasiune? Ce fel de pasiune ai tu in ceea ce faci?
New update:
zicea Walter P. Chrysler despre pasiune intr-un fel mai diferit atunci cand a fost rugat sa dezvaluie secretul succesului sau, acesta a enumerat calitati precum abilitatea, capacitatea, energia, dar a adaugat ca secretul sau era entuziasmul “Da, dar i-as psune chiar mai mult decat entuziasm. Eu l-as numi pasiune. Imi place sa vad cum oamenii se inflacareaza. Cand ei se infierbanta, clientii devin cu adevarat interesati si astfel se obtin contractele”.
Intr-un fel, mai pe scurt, pasiune este egal si cu entuziasm!
11 responses so far ↓
sebastian // May 31, 2008 at 9:02 pm |
pasiune, un subiect care ar avea atatea perspective. stii care cred ca e problema? ca parem pasionati dar nu suntem, ne prefacem ca suntem, desi in interiorul nostru amestecam intr-un fel dorintele noastre cu pasiunea pt EL. si Dumnezeu ne invata prin greutati uneori ca inima noastra trebuie sa ii apartina in intregime si pasiunea sa fie spre slava Lui, nu a noastra. si sunt de acord cu tine Robi. oamenii cu adevarat pasionati te molipsesc si pe tine. nu ai cum sa stai in jurul lor si sa nu vrei si tu sa faci mai mult, sa fii mai pasionat, sa schimbi ceva. de exemplu, de fiecare data cand ma uit la vreun concert cu Hillsong, da de fiecare data ma trec fiorii si mi se face pielea de gaina si imi doresc sa fiu si eu acolo, sa fiu parte a acelei inchinari. ma provoaca sa ma inchin cu mai multa sinceritate si pasiune inaintea Lui si ma provoaca.
sper sa ajungem sa fim cu adevarat pasionati pt Isus si nu doar sa afisam o pasiune care de fapt nici nu e acolo.
dana // May 31, 2008 at 9:13 pm |
Ai perfecta dreptate! Unii la prima lovitura renunta, iar altii, din contra, devin mai indarjiti. Asta e in functie de puterea de caracter a fiecaruia. Si nu cred k in ziua de azi pasiunea se stinge. Inca mai exista. E in tot ceea ce inconjuara. Si sunt perfect de acord cu ceea ce zice O. Paler: “O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.”
chrina // June 1, 2008 at 12:03 pm |
mie imi par cel putin ciudate pasiunile voastre (cei ce aveti cu 8 sau 10 ani mai putin ca mine
) mi se par asa … latente. Pot fi scoase la iveala si mentinute da pe prea putini ii mistuie. (Pe tine Robi te incadrez la cei “putini”)
micro // June 1, 2008 at 1:52 pm |
mult mai aveti pana sa ajungeti pasiunea microbistilor…ei striga, parcurg kilometrii intregi pentru echipa lor favorita, nu pierd nici un meci cu ei, toata casa e de culoarea echipei, tot timpul vorbesc despre echipa lor, cunosc istoria echipe. Asta inseamna de fapt “pasiune”
katairobert // June 1, 2008 at 2:00 pm |
o pasiune se poate atat exterioriza cat si interioriza. Trebuie neaparat sa stie toata lumea de pasiunea ta? Intr-un fel nu, dar trebuie sa ii influenteze si pasiunea ta, sau nu? Microbistii fac ei gura mare peste tot dar sunt recunoscuti ca niste huligani. Exteriorizeaza-ti pasiunea cu minte! Interiorizeazati-o cu excelenta!
soul // June 1, 2008 at 2:27 pm |
E putin exagerata faza cu microbistii. Microbistii se impart in 2 categorii: huligani si suporteri, pasionati de fotbal (ca exemplu). Sa ai o pasiune pentru o echipa inseamna sa traiesti fiecare meci, sa fii alaturi de echipa ta preferata.. cam tot ce a spus micro. Pentru huligani, pasiunea e cu totul alta.. “daca tot am castigat meciu asta, hai sa ii batem pe fraierii astia sa le aratam ca suntem mai presus si la bataie” sau “hai sa le dam in freza, sa le aratam ca in fotbal au noroc.. dar la bataie noi suntem campionii” ……
bineinteles, exagerez si eu.. dar ai prins ideea
sebastian // June 1, 2008 at 4:50 pm |
despre pasiune se pot spune multe. eu personal m-am cam saturat sa tot vad oameni care se prefac ca sunt pasionati. nu vreau sa critic sau sa judec pe nimeni, dar din pacate am cam observat asta la crestini si o spun cu parere de rau. pasiunea adevarata vine dintr-o relatie adevarata cu Isus, nu o poti fabrica tu. eu de exemplu de fiecare data cand ma uit la un concert cu Hillsong, ma trec fiorii si ma provoaca sa fiu un inchinator mai adevarat, mai sincer. omul pasionat ii provoaca si pe ceilalti. nu poti sta langa el si sa ramai la fel. te provoaca la schimbare. eu asa vreau sa fiu.
katairobert // June 2, 2008 at 5:25 am |
“Sa ai o pasiune pentru o echipa inseamna SA TRAIESTI fiecare meci, SA FII ALATURI de echipa ta preferata..”
am dorit sa accentuez aceste 2 cuvinte deoarece cam in asta s-ar traduce pasiunea, mai pe scurt.
ca sunt si huligani si suporteri adevarati aia ii deja un alt topic si nu vreau sa deviem de la subiect!
exemplul cu microbistii e chiar buna(adica doar suporterii, ca huliganii nici nu sunt recunoscuti ca si microbisti)!
Dar ce faci cand simti ca incepe pasiunea incetu cu incetu sa se stinga?
sebastian // June 2, 2008 at 1:01 pm |
pai eu cred ca noi suntem responsabili in mare parte de stingerea pasiunii. micile compromisuri pe care le facem duc la compromisuri mai mari si treptat ajungem sa ne dam seama ca nu mai simtim nimic, dorinta de slujire scade si tot asa.
ce trebuie sa faci e sa te rogi si sa fii perseverent. o spun din proprie experienta si merge. Dumnezeu asculta. pe mine nu m-a dezamagit pana acum
soul // June 2, 2008 at 8:44 pm |
Pana la urma.. orice pasiune pentru un lucru pamantesc se va stinge.
katairobert // June 3, 2008 at 5:51 am |
aici da, depinde unde isi va pune omul pasiunea!